Cotlete de porc, mămăligă, sos cu brânză și ciuperci

0

În materie de feluri principale cu carne, opțiunile mele sunt destul de reduse. Să mă explic.

Acolo unde locuiesc eu, nu sunt suficienți musulmani, astfel încât carnea de miel apare doar în preajma Paștelui, în general sub formă de carcase intregi, semicarcase ori, în cel mai bun caz – în hypermarketuri – sub formă de pulpe, anterioare sau posterioare – oferite “la pachet”, fie cu organe, fie cu capete.

 
207
 

Vita se găsește tot timpul anului, dar bucățile “bune” (adică provenite de la vite special crescute pentru carne) au un preț exorbitant pentru majoritatea românilor, iar nici cei pentru care gătesc nu se dau în vânt pentru o friptură “rare”, nici măcar “medium rare”.

 
206
 

Rămân de bază pasărea (sub formă de pui și, mai rar, de curcan) și, cea mai iubită legumă, porcul. Deși carnea de porc vine în multe variante (inclusiv pulpă, spată, piept), cele mai apreciate sunt ceafa (un “must have” al bucătăriei românești “tradiționale”), mușchiulețul și cotletul. Cum cotletul de porc la grătar este destul de fad (deși este insistent recomandat de nutriționiști), am mai jos o variantă de preparare care s-ar putea să facă față și celor mai exigente și rafinate gusturi în materie de sus-numitul animal.

 
208
 

Continuarea, doar aici.