Duminica la prânz cu Laura Laurențiu

0

În ceea ce mă privește, mi-am dorit cartea Laurei nu atât pentru rețete [în fond, internetul dă pe dinafară de tot felul de rețete (mai mult sau mai puțin elaborate, mai mult sau mai puțin gustoase, mai mult sau mai puțin reproductibile), televiziunile generaliste se întrec în spectacole/show-uri culinare (ca să nu mai zic, că deja știți, că există canale dedicate cookingului/gătitului: Paprika, Food ș.a.m.d.), iar nici printul nu duce lipsă de “Cărți de bucate”, scrise, editate și tipărite cu mai mult sau mai puțin har: Jamie Oliver, Gordon Ramsay, Sanda Marin, plus o multitudine de A.N. (autor necunoscut ar zice prietenul meu, polițistul) sunt doar câteva exemple.], cât, mai ales, pentru scriere. Sau, mai degrabă, descriere. Cândva, undeva, în tinerețile mele, cineva (nu divulg sursa) mi-a spus: “Să scrii ce faci și să faci ce scrii!”. Ăsta este și stilul Laurei. Pe care l-am urmărit și îl urmez.

Integral, articolul poate fi accesat aici.