Lumea în primejdie: noul marxism îmbrăcat în hainele ,,corectitudinii politice”

0

Societatea umană, în ansamblul ei, se află pe curba descendentă a evoluției sale, aproape de amurg, așa cum am încercat să reliefez și în paginile noului meu volum, care însumează cam tot ce am scris de-a lungul anilor cu privire la decăderea umanității, generată de adâncirea crizei morale și spirituale și de înlocuirea ,,lumii vechi” cu o ,,lume nouă”, cea a ideologiilor bazate pe ,,teroare și controlul permanent al persoanei, pe nivelare culturală și socială, ateism și viciu”.
O lume în declin, fragmentară și dizarmonică, în care se zărește undeva, mult prea departe, luminița de la capătul tunelului.
Și pentru că se trăiește într-o lume tot mai virtuală, dominată de televiziune și internet, percepția realității devine una deformată, fără sensuri clare, fără reprezentări profunde în planul conștiinței individuale și colective. Și atunci, apare acea stare de lâncezeală, de epuizare morală și spirituală, de demoralizare, de descurajare și apatie, de ,,las` că merge și așa” sau ,,de ce m-ar interesa?”, stare care duce treptat, dar sigur, la degenerarea ființei umane, la imbecilizare și îndobitocire, la transformarea într-un om supus, ușor manipulabil și controlabil, sclavul modern…
,,Când o populație este distrasă de fleacuri, când viața culturală este definită ca o continuă înșiruire de spectacole de divertisment, când dezbaterile publice grave devin un fel de gângurit, când, pe scurt, oamenii devin public iar problemele lor publice devin un vodevil, atunci națiunea întreagă este amenințată: moartea culturii este cât se poate de posibilă”, scria unul dintre cei mai străluciți critici culturali ai educației, mass-media și tehnologiei, Neil Postman.
Și aș adăuga eu, nu doar a culturii, ci și a eului personal, a valorilor care stau la baza identității statelor naționale.
La fel de gravă mi se pare și starea generată de renunțare la căutarea adevărului, a corectitudinii informațiilor care ni se transmit, și pe care, unii le iau direct de pe tava servită de mass-media, fără a se documenta în privința lor, fără a le supune verificării, gândirii independente și imparțiale, logice și structurate.
Din nefericire, multă lume este în discurs și atitudine tot mai confuză, mai agresivă și mai respingătoare față de adevărata și crunta realitate, față de argumentele și dovezile certe, evitând abordarea temelor de referință, de mare importanță cu care se confruntă chiar ei înșiși, dar pe care nu le văd sau nu vor să le vadă. Complacere, dezinteres, resemnare sau rea-credință?
În sensul celor de mai sus, o contribuție covărșitoare o are și mass-media, care prin publicațiile și emisiunile prezentate, fie că vorbim de divertisment sau de talk-show-uri, de factură tot mai proastă, puerilă, adeseori vulgară, maschează adevărata turnură pe care se înscrie societatea umană de azi și evoluția ei viitoare, care prefigurează o serie de schimbări majore și îngrijorătoare, printre care, extinderea conflictelor sociale și extremismului violent la scară globală.
În modul cel mai sincer, eu nu mă aștept prea curând la o schimbare de atitudine, în special, în privința înțelegerii și interpretării corecte și normale a realității în care trăim.
Am observat de-a lungul anilor cum tentaculele unei noi ideologii s-au întins în toată lumea, influențând mai toate domeniile vieții economice, sociale și politice, dar în mod special, modul de gândire, atitudinea și comportamentul moral-civic al omenirii.
Am asistat, într-o stare de stupefacție totală, la modul grosolan în care sunt manipulate și mai apoi decredibilizate toate teoriile și dezvăluirile ingineriilor finaciare, politice, militare naționale și internaționale, clasificate drept ,,teorii ale conspirației”, minciuni etc, astfel că informațiile ajung la opinia publică într-o stare degradantă, ironizate, ridiculizate.
Stupefacția a devenit și mai mare atunci când am dat de oameni, chiar și buni prieteni, transformați peste noapte în dușmanii tuturor celor care încă mai gândesc, care își pun întrebări și caută adevăruri, care își permit să aibă alte păreri decât cele propagate de noua ideologie, care își argumentează afirmațiile și care, într-o formă sau alta iau atitudine…
Dacă îi priviți ceva mai atent, ei sunt acei oameni care înfățișează o grimasă urâtă când încerci să le prezinți adevărata realitate, cea bazată pe fapte concrete, mărturii, documente și dovezi incontestabile.
Este de o gravitate uriașă, fără margini, ca cineva să nu accepe sub nici o formă altceva decât ceea ce crede că știe, fără a avea la bază o argumentație solidă, fără o gândire independentă și imparțială, logică și structurată; aproape totul estre preluat și asimilat sub presiunea dregătorilor care știu ce e bine și ce nu e bine pentru noi, ce ne este permis și ce nu, ce este corect și ce nu.
Și ca să nu existe dubii sau prea multe păreri contradictorii, ori chiar refuzuri, aproape totul își găsește concretizarea în elaborarea și adoptarea de legi și acte normative menite să ,,întărească democrația și statul de drept”, să ,,reglementeze în numele celor mai nobile idealuri” și până în cele mai mici detalii, inclusiv relațiile dintre oameni…
Uitați-vă ce se întâmplă și pe la noi, în România:
– la isteria din spațiul public, la încurajarea discursului stalinist și a persoanelor care au făcut și continuă să facă poliție politică, care e politica justiției în România;
– la magistrați și procurori care au băgat oameni nevinovați în pușcărie și nu răspund pentru faptele lor, care nu au respectat tragerea la sorți pentru completele de judecată și au numit preferențial judecători pentru a-i executa pe adversarii politici ai statului paralel, numit așa, tocmai pentru că este paralel cu tot ceea ce înseamnă democrație, stat de drept, respectarea drepturilor fundamentale ale omului;
– la politruci care fac doar ceea ce le dictează tătucul care i-a pus în funcție;
– la atitudinea unui președinte agitator, creator de scandaluri și tensiuni, un robot al sistemului paralel, care girează prin fiecare discurs al său doar personajele care se împotrivesc democrației reale, care întrețin fărădelegile și le susțin prin orice mijloace pentru rămânerea la putere și care, nu reprezintă majoritatea celor ce au votat ce nu și-a dorit ei;
– la revărsarea urii și la reînvierea elementelor și manifestărilor fasciste;
– la demersurile haștagiste și ale unor formațiuni politice care intră în coliziune cu drepturile omului, precum cel care se referă la exercitarea dreptului de a alege și de a fi ales și nu la impunerea cu forța a unor măsuri și persoane dorite de o minoritate;
– la constrângerile exercitate de instituțiile europene pe criterii strict politice etc.
Și uite-așa, căderea în capcana ideologiei nihiliste a comunismului devine inevitabilă, iar criza morală și spirituală pe care le generează capătă astăzi proporții inimaginabile.
Toate aceste aspecte nu sunt altceva decât rezultatul unui fenomen socio-politic și cultural îndelung studiat, care, cum altfel, s-a instalat și a prosperat cu repeziciune și în spațiul românesc: ,,corectitudinea politică”, ideologia dominantă a lumii actuale, noua formă a marxismului cultural, sau mai bine zis, același marxism, dar cu alți protagoniști.
Homosexualismul, lesbianismul, manipularea limbajului, redefinirea normalității, asaltul asupra tradițiilor culturale occidentale și artelor liberale, atacurile devastatoare asupra programelor de învățământ (prin efectul de propagare ,,picătură cu picătură”, cu un impact de durată asupra modului în care vor fi educate viitoarele generații de tineri), distrugerea ideii de familie prin erodarea valorilor maturității, hedonismul grosier și consumismul, instituțiile gen ,,Poliția Gândirii” din romanul ,,1984” al lui George Orwell, demolarea națiunii și abolirea credinței, nivelarea culturală și socială, discriminarea majorității în numele minorității, pornografia și activismul LGBT, toate acestea și încă multe altele, derivă din noua și distrugătoarea ideologie a ,,corectitudinii politice”. Aspecte care nu trebuie ignorate, ci luate serios în seamă, ca pe un semnal de alarmă tras tuturor celor care pot opune rezistență în fața acestei utopii totalitare, dar și profesorilor, scriitorilor, artiștilor, fețelor bisericești, formatorilor de opinii, care pot reseta conștiința publică, una parcă tot mai amorțită, mai inertă în fața realității înconjurătoare.
Dar extrem de dăunătoare și periculoasă…
Romulus-Dan BUSNEA