Ton, ton roșu, butterfish …

0

Sunt momente, cel puțin când trec eu pe acolo, când la raionul de pescărie din Selgros să existe simultan fileuri ale speciilor enumerate în titlu. Stau frumos pe gheață în vitrină și doar tăblița înfiptă în fața lor te anunță (că dacă-i lege nu-i tocmeală) cum că hălcile “proaspete” din fața ochilor provin din produse congelate. Dacă presupunem că n-a apărut nici o scăpare (mai mult sau mai puțin intenționată) în lanțul frigorific, nu-i bai. Deși suntem în secolul XXI, este puțin probabil ca peștele capturat la mii, poate chiar zeci de mii de kilometri distanță să ajungă proaspăt în galantarele pescăriilor din Bacău. Nu zic că n-ar fi posibil, mijloacele tehnice există și sunt fezabile, dar cam la ce preț ar ajunge produsele respective, ca toată afacerea să fie viabilă și din punct de vedere economic? Când cumperi pește decongelat, marele dezavantaj este că poți cumpăra doar cât pregătești odată. Nu-l mai poți recongela pentru a-l folosi într-un viitor nu prea îndepărtat. Adică tehnic poți, dar e bine să știi că nu degeaba scrie pe etichetele tuturor produselor congelate “A nu se recongela după dezghețare!”.

_202

Cum e greu să alegi între ton clasic, ton roșu și butterfish (am scris aici despre ce cred eu că ar fi acest pește), am luat câte puțin din fiecare, să fie așa, de-o poftă.

_108

Articolul integral îl găsiți aici, la numai un click distanță! 🙂