(0 FIIND PUNCTUL DE PLECARE ÎN VIAȚĂ, 64 PUNCTUL ATINS ÎN PREZENT…)
Cine crede că poezia e doar un frumos tril de pasăre zvâcnind spre înălțimile cerului, se poate înșela. Poezia e mult mai mult de-atât: e un univers ce cu greu poate fi definit și descifrat, căci e unul profund, ce ține de simțire, de trăire. Una intensă, arzătoare, mistuitoare… Acesta o fi și motivul pentru care unii oameni se înverșunează să schimbe un pic fața hidoasă a lumii, să lupte cu răutatea oamenilor, cu vitregia vremurilor, cu propriile limite, să aducă prin cuvântul încorporat în forma sensibilității și purității, prinos de bunătate și frumusete sufletului și spiritului.
Ei sunt poeții, prieteni ai îngerilor, înzestrați cu har de la Dumnezeu, tămăduitori de suflete. Printre ei, și două nume consacrate ale poeziei băcăuane sărbătorite în această săptămână: Nicolae Mihai și Alexandru Dumitru, ambii născuți în același an (1950) și în aceeași săptămână (primul pe 1 iunie, cel de-al doilea pe 7 iunie)!
Poetul Nicolae Mihai s-a născut la 1 iunie 1950, în localitatea Cosmești, municipiul Tecuci, județul Galați. Întemeiază și conduce Cenaclul ,,Nichita Stănescu” de la Biblioteca Letea (1984 – 1988) și Cenaclul ,,Clubul Artelor” de la Liceul de Artă ,,George Apostu”, din Bacău (după 2001). Din anul 1998 este membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR), Filiala Bacău.
Colaborează de-a lungul timpului, la reviste literare cunoscute şi recunoscute: ,,Orizont” (unde debutează), ,,România literară” ( care-i acordă Premiul I la Festivalul Costeşti, judeţul Hunedoara, 1984), ,,Ateneu”, ,,Convorbiri literare” (Premiul revistei la Festivalul Vasile Alecsandri, Iaşi, 1985; Premiul revistei la festivalul „Porni Luceafărul”, Botoşani, 1985), ,,Luceafărul”, ,,Familia”, ,,Zburătorul”, ,,Caiete botoşănene”, ,,13 Plus”, ,,Oglinda literară”, ,,Cronica”, ,,Vitraliu”, ,,Viața băcăuană”,,Plumb” (este secretarul de redacție) unde contribuie în mod activ la impunerea respectului pentru valoare, opinii critice deschise, pentru ideile preopinentului şi ale polemicii cordiale.
Autorul al volumelor: ,,Înserare în straie de călugăriţă” (1993), ,,Întâmplări de atins cu mâna” (1994), ,,Păcatul ochiului deschis” (1996), ,,Capcane pentru ploi” (1998), ,,Închisori fără răspuns” (2000), ,,Piramida de aer” (2003), ,,Clopote în exil” (antologie lirică, 2005, ,,Premiul Filialei Bacău a USR”), ,,Fântânarul de stele” (poeme, 2009, Premiul Filialei Bacău a USR), ,,Epilog sau din amneziile unui condamnat la viață” Colecția Opera Omnia – Poezie contemporană (antologie de versuri, Ed. ,,Tipo Moldova”, Iași, 2011). Are în lucru volumul de poezie cu titlul ,,Dumneavoastră și urâtul fără mine”.
Din poemele lui Nicolae Mihai: ,,A lei lei / Suflet dat în trei / Uşă fără chei // Mă îmbeţi cu chinul / Să-mi fie suspinul / Ultim ca Aminul // Răstignit pe cruce / Vântul să-l usuce / Noaptea să îl spurce // … Tu la cap să-mi pui / Lângă flori gălbui / Plânsul nimănui” (,,Deșertăciune”);
,,Cu 30 de arginţi poţi cumpăra / o furtună / o înalţi vorbă / cu vorbă cât ţipătul pescăruşului / în palmele goale rugătoare // cu 30 de arginţi poţi îndemna / ochiul cuiva / să se uite pe îndelete / prin viaţa ta rămasă de izbelişte / ca uşa dată de perete” (,,30 de arginți”)
Referințe critice: ,,Nicolae Mihai, poetul `coborât în calea cuvintelor`, se disociază cu orgoliu atât de noţiunea `noutăţii estetice` cât şi de cea a unei `noi generaţii`. El este mai curând, un exponent al poeziei atemporale, al cuvântului ce tinde să devină stare, cântec, candoare, graţie, evocare, idee, simbol etc. Într-o lume suprasaturată de epigoni şi de arivişti, poetul ce suferă `de şapte cărări` păstrează un echilibru rar de invenţie modernă (nu postmodernă) şi de plenitudine a unui fond tradiţional, capabil să-i asigure longevitate artistică şi receptarea de către un public potenţial foarte divers”. (Petre ISACHI)
Poetul Alexandru Dumitru s-a născut la 7 iunie 1950 în satul Deleni, comuna Helegiu, jud.Bacău. Copilăria şi-o petrece în satul natal, dar cursurile Şcolii Generale le urmează în comuna învecinată, Bârsăneşti (1957 – 1965). Se pregăteşte apoi la Şcoala de Meserii din Bacău (1965 – 1968), fiind repartizat pe Platforma Petrochimică din Oneşti, unde în perioada 1968 – 1972 îşi continuă studiile urmând cursurile serale ale Liceului nr.1. Începe să scrie poezie în timpul şcolii generale şi profesionale, făcându-se imediat remarcat şi trimis în taberele de creaţie, în cadrul cărora obţine, atât la Buşteni (1967), cât şi la Gâlma Moreni (1968), Premiul I la Concursul ,,Tinere Condeie”. În urma acestor succese, în anul 1969 e inclus în placheta ,,Tineri poeţi”(Editura ,,Tineretului”, Bucureşti 1969) şi în acelaşi an, debutează cu poezie în revista ,,Ateneu”. La Oneşti activează în cadrul Cenaclului ,,Junimea nouă”, publicând în revista acestuia, ,,Jurnalul literar”’ şi devenind membru fondator al Societăţii Culturale ,,G. Călinescu” şi mai tîrziu, al Fundaţiei Naţionale ce poartă numele marelui critic şi istoric literar. În perioada stagiului militar, obţine de asemenea, premii la concursurile de poezie ale revistei ,,Pentru Patrie” şi la gazeta de armă ,,De veghe”. În anul 1974 reuşeşte la examenul de admitere organizat de Şcoala de Ofiţeri a Ministerului de Interne (actuala Academie de Poliţie), fiind repartizat, după absolvire, la Miliţia Judeţului Bacău. Paralel îşi desăvârşeşte pregătirea şi absolvă Facultatea de Drept şi, imediat, cursurile postuniversitare ale Universităţii ,,Al. I. Cuza” din Iaşi, pe care le absolvă în anul 1983. Fost comandant și ofițer de poliție la Slănic-Moldova, Onești și Târgu-Ocna, a fost avansat succesiv până la gradul de colonel, respective comisar-şef, iar în anul 2005, se pensionează.
Editorial debutează în 1995, cînd Editura ,,Corgal Press” din Bacău îi publică volumul de versuri ,,Arena”, care a obţinut ,,Dinstincţia pentru debut în poezie” a Colocviilor de literatură ,,Poezia secolului XX” de la Aiud. Acesta este urmat de ,,Univers în colivie” (1998), ,,Şah la metaforă” (2000), ,,Poemul manechin” (2001), ,,Secunde în furtună” (2003), ,,Matricea de onoare” (2005) ,,Poeme de zestre” (2008), ,,Albia soarelui” (2012) și de antologia de versuri ,,Univers apollinic” – Colecția Opera Omnia – Poezie contemporană, Iași, Ed. Tipo Moldova (2012).
La cea de-a treia ediție a Festivalului ,,Toamnă Bacoviană” (2013), poetul Alexandru Dumitru, membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Bacău, a fost distins cu ,,Premiul pentru poezie” pentru ultimele sale două apariții, respectiv „Univers apollinic” – antologie Opera Omnia si „Albia soarelui” (președinte al juriului fiind poetul Ovidiu Genaru). În prezent domiciliază la Slănic-Moldova, iar în calitatea sa de consilier local, a fost principalul inițiator al proiectului de hotărâre prin care i s-a conferit reputatului dramaturg, poet și publicist băcăuan Viorel Savin, titlul de ,,Cetățean de onoare” al orașului-stațiune Slănic-Moldova.
Din poemele lui Alexandru Dumitru: ,,Eu păstrez anonimatul / în voia nuanţelor / pe gustul seminţelor incolore. // Parc-aş dori să pierd subtil / vestimentaţia de-asemănare. // Să-mi ferec umbra la retuşul / convenabil cuvintelor. // Depovărat iubirii să-mi aşez / trăirile în tiparele metamorfozei. (,,Revers”);
,,Ultimatum încleştării. Petale voalate / de matriţa miresmelor. // Creştez şi alte forme din care dragostea / scoate în fiecare zi furori, / grimase ori stropi de plăcere. // E o fluientă preschimbare / ca un marsupiu camelor. // Halucinaţii migratoare. Traseu / al infinitului. // Magnifică orientare / îmbrăţişând arterele lumii. // O, Doamne, frustantă lumină / înghiţită de prea multă cunoaştere / Mişcările egale continuă să dispară / ca nişte zbateri insipide / fac loc altor golgote destinate vieţii. // Simetria e totdeauna sângele, / plasmă efemeră alcătuirilor aleatorii. (,,Promobil”)
Referințe critice: ,,Și tot astfel, nestăvilirii dezlănţuite i se opune clipa de provizorat, muntelui de nesiguranţă boaba de certitudine, nemărginirii cosmice picătura de rouă, maculatului francheţea cea mai dezarmantă, primejdiei ceasul fast, negurii geroase cerul cu soare în braţe, vulnerabilităţii imunitatea ş.a.m.d., fiecare din noţiunile sau conceptele cu încărcătură pozitivă şi energie benefică neexcluzându-şi contrariul, ci încorporându-l în chip androginar, de unde marea vitalitate, senzualismul şi tensionalitatea intelectuală şi psihică a scrisului poetic al lui Alexandru Dumitru – un poet extrem de modern şi de profund, în ciuda sau poate în fericita consecinţă a atipicităţii semnalate de majoritatea exegeţilor săi de până acum”.
ROMULUS DAN BUSNEA
