1 august este ziua tanchistilor din Armata Romana

tr-85m1_8

Tancul, ca element de luptă a apărut în Anglia, drept dovadă şi primul tanc apărut pe câmpul de luptă, în Bătălia de pe de pe Somme, pe 15 septembrie 1916, folosit de trupele britanice.

În 15 septembrie, 1916, căpitanul H.W. Mortimore a condus în luptă primul tanc cu denumirea de Mark I. Avea un motor de 106 cai putere şi o greutate de 18 tone şi o viteză de 6 kilometrii pe oră. Prima bătălie la care s-au folosit mai multe tancuri a fost la Cambrai, în Franţa, în 20 noiembrie 1917. Dar datorită defecţiunilor tehnice rezultatele nu au fost concludente. Cu toate acestea, această armă s-a dezvoltat în continuare

Data constituirii primului batalion de tancuri sau care de lupta a fost 1 august 1919, unitatea avand garnizoana in Mihai Bravu. Încă din primăvara anului 1919, Ministerul de Război îşi propusese să înfiinţeze atât o şcoală, cât şi un batalion de care de luptă, lucru consfinţit de contractul încheiat de guvernul român cu cel francez.

La 1 ianuarie 1921, prin Înalt Decret nr. 5488 din 25 decembrie 1920 s-a trecut la înfiinţarea primei unităţi de tancuri din armata română, prin transformarea Batalionului Carele de Luptă în Regimentul Carelor de Luptă. Garnizoana noii unităţi a fost stabilită în oraşul Târgovişte.

Odată cu sfârşitul Primului Război Mondial şi a Tratatului de la Versailles, Germaniei i s-a interzis fabricarea de tancuri. Cu toate acestea ei ai făcut un tanc, sub legenda că fabrică un tractor agricol. După 1933, au început masiv să se înarmeze şi să dezvolte tancul.

Un moment important în dezvoltarea acestei arme în România a fost atunci când apărea ca şef al Marelui Stat Major, general pe atunci Ion Antonescu.

El studiind în Germania şi luând legătură strânsă cu ideile de dezvoltare a armatei germane, a dezvoltat această armă şi la noi. Se presupunea atunci că până prin anii 1940, România să fi avut 4 regimente de tancuri. Din păcate politica se joacă cu alte cărţi decât cele ale necesităţii pentru apărarea ţării şi au rămas în ultima instanţă doar două.

În al Doilea Război Mondial blindatele româneşti au avut evoluţiiţii oscilante. La începerea acestuia au intrat în Basarabia pe baza principiilor germane şi au avut victorii deosebite. După aceea, au fost subordonate şi folosite exact nepotrivite pentru arma tancului, pe entităţi mici care erau pradă uşoară în faţa inamicului.

La Stalingrad armata română a rămas doar cu câteva tancuri, la Odesa la fel. A produs în schimb pierderi sovieticilor, de 5.300 de militari, şi 151 de tancuri distruse, dar a cauzat şi victime de peste 1800 de persoane, şi 84 de tancuri. Dacă la 10 noiembrie 1942, armata română avea 109 tancuri, după încleştările de pe frontul sovietic au mai rămas aproximativ 20 de tancuri.

După război s -au făcut o serie de încercări până în 1961, când s-a înfiinţat Divizia 6 Tancuri. Vârful gloriei acestei arme s-a întâmplat după 1968, după invadarea Cehoslovaciei, când România a înfiinţat a doua divizie de tancuri, care a dispărut apoi în 1994, prin înfiinţarea corpurilor de armată, iar tancurile au fost introduse ca brigăzi în cadrul acestora.

Începând cu 1970 se pune problema propriei producţii de blindate. Se încearcă şi copierea tancului sovietic T-72 şi astfel ia naştere TR-125, care însemna Tanc Românesc cu tun de calibru 125. Nu au fost fabricate decât cinci bucăţi, militarii fiind nemulţumiţi că maşina era greoaie.

În 1985 apare un alt tanc 100% românesc, numit TR-85. Acesta era inspirat de T-55 rusesc, considerat, în anii ’60, spaima trupelor NATO – adică era cel mai bun din lume la vremea respectivă.

În 1997, TR-85 a intrat în modernizări şi, printr-o colaborare româno-franco-israeliană, a ieşit TR-85M1, un tanc la standardele actuale ale NATO.

Aderarea la NATO a şters 22 de batalioane.

În anul 1989, România dispunea de 2715 tancuri, împărţite la 8 regimente şi 27 de batalioane de blindate. În 2004, odată cu aderarea României la NATO, au rămas doar două brigăzi de tancuri şi cinci batalioane.
În garnizoana BACĂU Batalionul 631 tancuri din subordinea Brigazii 15 Mecanizata “Podu Inalt” continua traditia Regimentului 63 tancuri, care a functionat in Bacău încă din 8 august 1956. Batalionul a fost înfiinţat la data de 01.03.1995 în baza ordinului M.Ap.N. nr. O.G.-2/06.01.1995.

Prin Decretul Prezidenţial nr.119/27.05.1996,Preşedintele României a acordat Drapelul de Luptă B 631 Tc.
Cronologic,comandanţii B.631 Tc. Au fost.
– Lt.col. Mihai BACIU : 01.03.1995-01.07.1998
– Lt.cpl. Dumitru ANDRONIC : 01.07.1998-01.01.2000
– Lt.col. Teodor TRANDAFIR : 15.03.2000-01.12.2000
– Lt.col. Vasile CIUBOTARU : 01.02.2001-14.10.2002
– Lt.col. Constantin ANDONE :15.10.2002-01.06.20005
– Lt.col. Gheorghiţă VLAD : 01.06.2005-31.07.2009
– Col. Florin CREŢU :15.10.2009

Tanchiştii cred că arma lor e importantă şi că nu va dispărea niciodată din războaie, deoarece pentru a ocupa un teritoriu este nevoie de trupe terestre, iar acestea vor înainta întotdeauna însoţite de tancuri
Am făcut această rapidă trecere în revistă a istoricului armei pentru aducere aminte, pentru a vedea cum a fost şi este perceput rolul şi locul acesteia în cadrul forţelor terestre şi cu speranţa într-o revenire la raţiune a factorilor răspunzători de soarta ţării.

Cu această speranţă şi cu încrederea în viitor în general şi în viitorul armatei române în special urez tuturor tanchiştilor activi, în rezervă şi în retragere, veteranilor, cu prilejul zilei armei tancurilor sănătate, succese, bunăstare, recunoaşterea pe care o merită din plin şi viaţă lungă.

“LA MULŢI ANI “
Col.(r)Tc.
Emanuel BACIU