1 August, Ziua Națională Salvamont

SV4

La 46 de ani de când activitatea lor a fost reglementată oficial prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 140/1969, salvamontiștii români serbează în fiecare an, la 1 august, Ziua Națională a Salvamontului Românesc.

Salvamont Bacău
Mai tânăra echipă a salvatorilor montani din județul Bacău și-a început activitatea la finele anului 2013, în cadrul Serviciului Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont, aflat în subordinea Consiliului Județean Bacău.
În prezent, echipa este formată din șase salvatori montani care au urmat cursurile de atestare ale Școlii Naționale Salvamont de la Padina, școală patronată de Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România.
De asemenea, pentru creșterea calității actului de prim ajutor, membrii echipei au urmat și cursurile de prim ajutor calificat – paramedic, la Centrul de Formare SMURD – ISU Iași.
Echipa este completată cu salvatori montani voluntari care acționează împreună cu echipa de bază, în sprijinul persoanelor aflate pe munte și care au nevoie de ajutor.
Baza Salvamont se află în stațiunea Slănic-Moldova, la baza pârtiei de schi Nemira, cea mai recentă și mai importantă investiție în turismul băcăuan inaugurată la sfârșitul anului trecut.

Având în vedere că sezonul de vară este în plină desfășurare, iar numărul turiștilor este în continuă creștere, salvatorii montani băcăuani și-au intensificat activitatea pe traseele montane din Munții Nemira.
A fost pregătită și demarată o nouă etapă de re-marcare a traseelor montane, fiind repuse în circuitul turistic alte trasee de mare interes pentru pasionații de drumeții montane.

,,Prioritatea noastră rămâne în continuare prevenirea accidentelor montane. Am mărit numărul de patrulări, în special la sfârsit de săptămănă si oferim informații corecte despre trasee turiștilor interesați. Efectuăm periodic exerciții de salvare, asfel încât nivelul de pregătire a salvatorilor montani să fie menținut la cote ridicate și timpii de intervenție în caz de nevoie să fie cât mai mici. În acest sens, avem o colaborare foarte bună cu voluntarii și jandarmii montani din Slănic Moldova.
Recomandăm turiștilor care vor să parcurgă traseele montane să folosească echipament adecvat anotimpului, să-și planifice traseul în funcție de pregătirea fizică și experiența de munte. Este extrem de important ca cel puțin o persoană din grup să cunoască foarte bine traseul, atât în condiții de vară cât și de iarnă”, a spus Gheorghe Coșa, cunoscut alpinist și ghid montan, șeful echipei Salvamont Bacău.

Informații utile puse la dispoziția turiștilor de către echipa Salvamont Bacău:
Alarmare SALVAMONT
Număr Bază Salvamont Slănic-Moldova: 0731 732 200;
0SALVAMONT 0725 826 668 – Număr de alarmare directă a echipelor Salvamont şi obţinere de informțaii despre zonele montane.
Apelul se iniţiază formând pe telefon tastele corespunzatoare cifrei 0 şi literele s a l v a m o n t , respectiv, numarul 0725 826 668, număr de telefon valabil pentru întreg teritoriul ţării si taxabil la tarif normal. Dispeceratul Național Salvamont preia apelul, identifică zona în care s-a produs accidentul sau despre care se solicită informaţii și apoi stabileşte legătura directă între solicitant şi echipa Salvamont, care poate oferi informaţii sau care acţionează în zona respectivă. Serviciul este non-stop şi este oferit de Vodafone, partener al Asociatiei Naţionale a Salvatorilor Montani din România. 
Număr unic de urgență 112 – este numărul pe care vă recomandăm să îl folosţi doar pentru anunțarea de accidente.
Codul internațional de semnalizare pe munte în caz de pericol
* Semnalele emise în caz de pericol pot fi luminoase, vizuale sau acustice.
* Se lansează câte 6 semnale, din 10 in 10 secunde, timp de un minut; între ele se face o pauză de un minut-două. Pentru răspuns se utilizează 3 semnale pe minut, urmând un minut de pauză.
* Confirmarea că semnalul de alarmă a fost recepţionat se face prin emiterea a 3 semnale pe minut – acustice, vizuale sau luminoase, fiecare lansate la 20 de secunde unul de altul.
* Cel care cere ajutor trebuie să continue să dea semnale până cei ce îi vin în ajutor ajung la el.
* Cel care a recepţionat semnalul de chemare în ajutor este obligat, după ce a răspuns celui care l-a lansat, să transmită alarma formaţiilor ,,Salvamont” sau să alerteze cea mai apropiată cabană, staţie meteorologică sau orice altă unitate care ar putea transmite alarma mai departe.
Sfaturi Salvamont pentru turiştii care se deplasează pe trasee montane în sezonul de vară:
* 1. Înainte de plecarea în excursie informaţi-vă despre: traseul pe care doriţi să-l parcurgeţi şi gradul de dificultate al acestuia, starea vremii şi programul de funcţionare al cabanelor.
* 2. Plecaţi pe munte cu echipament adecvat pentru traseul ales şi cu harta zonei. Nu uitaţi să puneţi în rucsac lanterna cu baterii de schimb, telefonul mobil, busola şi trusa de prim-ajutor medical.
* 3. Evitaţi să plecaţi singur la drum! Anunţaţi la plecare cabanierul sau Salvamontul asupra traseului pe care doriţi să îl urmaţi şi înscrieţi-vă în registrul de trafic al turiştilor.
* 4. Alegeţi traseele în funcţie de pregătirea fizică şi psihică a celui mai slab din grup.
* 5. Folosiţi doar traseele marcate, urmărind marcajele şi indicatoarele de traseu.
* 6. În cazul apariţiei unor dificultăți pe traseu sau a înrăutăţirii vremii retrăgeţi-vă la cea mai apropiată cabană.
* 7. Nu consumaţi băuturi alcoolice înainte şi în timpul drumeţiilor.
* 8. Nu deterioraţi amenajările turistice, marcajele şi indicatoarele. Respectaţi monumentele naturii şi ariile naturale protejate. Nu aruncaţi deşeuri în zona montană. Nu faceţi focul în pădure şi pe păşunilr alpine.
* 9. În caz de accident reacţionaţi prompt şi eficient, pentru a proteja şi asigura accidentatul. Sunaţi la 112 sau la Dispeceratul Naţional Salvamont, la numărul de telefon 0Salvamont (0725 826 668) specificând următoarele: numele dumneavoastră, locaţia montană, ce s-a întâmplat, câte persoane au nevoie de ajutor, când s-a produs accidentul şi locul unde se găsesc persoanele accidentate.
* 10. În caz de rătăcire păstraţi unitatea grupului. Rămâneţi treji şi conștienţi, mişcaţi-vă pe loc pentru a preveni hipotermia şi nu consumaţi alcool. Anunţaţi 112 sau Dispeceratul Naţional Salvamont. 

Pagini din istoria Salvamontului românesc
Anul acesta s-au împlinit 46 de ani de la înființarea legislativă a serviciului Salvamont, deși acțiuni de salvare în Carpații românești existau încă din 1906. Noi ne-am gândit să trecem în revistă câteva dintre momentele esențiale în organizarea formațiilor de salvatori montani.
Primele acțiuni de salvare
Deși Serviciul Salvamont a fost înființat, oficial, în 1969, primele acțiuni românești de salvare pe munte datează încă de la începutul secolului al XX-lea.
La începutul secolului trecut, în localitățile de la poalele munților Bucegi și Făgăraș, respectiv Brașov, Sinaia, Sibiu și Bușteni, s-au organizat, pe lângă asociațiile turistice existente la acea vreme, grupuri de salvatori alpini. Din aceste grupuri făceau parte alpiniști, vânători și călăuze. Cele mai importante date despre acțiunile inițiale de salvare pe munte au fost consemnate în anuarele asociației Siebenbürgischer Karpaten Verein, înființată în 1880.
Astfel, în 1904, SKV a organizat „Școala de călăuze”, unde s-a ținut și un curs despre acordarea primului ajutor, în munți. Doi ani mai târziu, în anuarul asociației, a fost descrisă operațiunea de salvare făcută de călăuza Ion Coțofan, în valea Pogradului.
Primele servicii de salvare montană
După terminarea Primului Război Mondial și folosindu-și experiențele acumulate în lupte, membrii SKV, majoritar bărbați, au decis că era nevoie de un serviciu de salvare montană, pentru a veni în ajutorul oamenilor care se pot înfrunta cu diverse pericole montane. Așa că, în 1919, a fost inaugurat primul serviciu de acest fel, în secția regională Brașov, avându-l ca șef pe Iulius Teutsch, faimosul patron al uzinelor brașovene care-i poartă numele.
În 1924, asociația ,,Hanul Drumeților” (înființată în 1920) formează o echipă de salvatori montani în cadrul secției din Sinaia, potrivit procesului verbal 15/10 februarie 1924, deși multiple surse suțin că anul apariției acestei echipe este 1925.
Acestui pichet de salvare îi urmează altele, printre care amintim de echipa de salvare a secție SKV din Sibiu, care ia ființă în 1925. Printre cei mai importanți membri care au făcut parte din această echipa de salvare se numără și Heinrich Hann vonn Hannenheim, colecționar de fluturi și membru al Societății Ardelene de Științe ale Naturii, care a făcut parte din echipă timp de 14 ani.
De-a lungul perioadei interbelice, asociațiile turistice au înființat și alte echipe de salvatori montani. Cele despre care au rămas dovezi scrise sunt: echipa asociației ,,Coștila”, Bușteni, 1933, și echipa Asociației Carpatine Ardelene, Brașov, 1936.
Reglementarea legislativă a Salvamontului
În anii ’60, turismul montan a cunoscut o puternică promovare, atât în spațiul românesc, cât și în cel din străinătate. În anul 1964, britanicii au realizat un documentar despre turismul carpato-danubian, în care povesteau despre frumusețea munților noștrii.
,,Urcă în inima Munţilor Carpaţi şi acesta este peisajul care te înconjoară. Oriunde ai privi, România are genul de peisaje care te fac să priveşti din nou. Ai o ocazie foarte bună să faci asta în staţiunea de schi şi de vară, Poiana Braşov”, se spunea în documentar.
În acest context, necesitatea reglementării legislative a serviciului de salvare montană devenise tot mai stringentă. Despre aceste începuturi, președintele Asociației Naționale a Salvatorilor Montani din România, Mircea Opriș, povestea, în 2009:
,,În 1967-1968 făceam alpinism de performanță în cadrul clubului Dinamo Brașov, când începuse să circule un zvon printre alpiniști, că se lucrează la o lege care va înființa, în România, echipe Salvamont. Vestea am primit-o cu mare entuziasm, deoarece această activitate se făcea ocazional, fără a fi nimic organizat. În acea perioadă, un grup de «șefi» din cadrul Federației Române de Alpinism, împreună cu câteva persoane care aveau relații la nivel înalt, au pus bazele primului act normativ pentru acest domeniu”, a spus Mircea Opriș.
Din grupul respectiv făceau parte Mircea Mihăilescu și Ioan Gurgulescu, membrii ai Federației, alături de Aristide Stavros, Nicolae Jitaru, Alexandru Floricioiu, Ludovic Gyorfi, Mihai Sârbu, Viorel Constantin, Toma Boierescu și Ioan Șerbulea. Aceștia au propus un proiect, care s-a concretizat prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 140/1969.
HCM nr. 140/1969
Actul normativ prevedea norme tehnice, medicale, echipamentele salvatorilor, dar și norme pentru marcarea traseelor turistice și prevenirea accidentelor montane. De asemenea, actul stabilea drepturile și îndatoririle salvatorilor montani, precum și indemnizațiile de care beneficiau salvamontiștii la intervenții.
Primele localități nominalizate pentru organizarea de formații Salvamont au fost: Câmpulung Muscel, Bicaz, Caransebeș, Reșita, Brașov, Predeal, Zărnești, Victoria, Bran, Rășinari, Bușteni, Sinaia, Borșa. Întreaga activitate de făcea cu voluntari selecționați din cadrul echipelor de alpinism, orientare turistică, schiori și medici, astfel că, în anul înființării, existau 140 de salvatori montani.
Școlile Naționale Salvamont
La trei ani după actul normativ de înființare a Salvamontului, s-au oraganizat școlile naționale, în cadrul cărora se pregăteau viitorii salvamontiști. Primele școli de iarnă s-au desfășurat la Cabana Podragu, după 3 ani fiind mutate la Bâlea, în timp ce școlile de vară au fost organizate, majoritar, la Padina.
Concomitent, s-au organizat și concursuri republicane, în etape de iarnă și de vară, pentru verificarea stadiului de pregătire a formațiilor, precum și prentru realizarea unui schimb de experiență între salvamontiști. Primul concurs are loc în 1972, în Bucegi, la cabana Caraiman.
Crearea ANSMR
Căderea comunismului a presupus și o reorganizare a Salvamontului. În acest sens, în 1991 se produce o schimbare deosebit de importantă, respectiv propunerea secretarului Federației Române de Alpinism și Escaladă, Gheorghe Dunărițiu, de constituire a Asociației Naționale a Salvatorilor Montani din România (ANSMR). Cei 23 de membri fondatori l-au ales președinte al Asociației pe Mircea Opriș, cel care conduce, și la acest moment, ANSMR.
Trei ani mai târziu, ANSMR s-a retras din cadrul Federației și devine independentă, după care se afiliază la forul mondial IKAR-CISA.
Primul Serviciu Public Salvamont cu angajați permanenți a apărut în 1997, în cadrul Consiliului Județean Brașov.
Serviciul Salvamont, în prezent
În anul 2003, Guvernul a revenit asupra actelor normative de reglementare legislativă a activității Salvamontului, deși în 1996 se încercase, deja, o actualizare a serviciului la noile realități.
Marile realizări au apărut abia în 2004, când Ministerul Transporturilor au decis să ofere 320 de miliarde de lei, pentru dotarea formațiilor de salvatori montani cu material și echipamente. Din această finanțare, aproape toate formațiile salvamont au primit mașini de intervenție, ATV-uri și motosănii.
De asemenea, tot în 2004, prin Hotărârea de Guvern  nr. 6/2004, se aprobă salarizarea membrilor Salvamontului, astfel că, din acest moment, în România apar salvamontiștii profesioniști.
Totodată, în acest an ia ființă și Dispeceratul Național Salvamont (0725.82.66.68), în parteneriat cu Vodafone.
,,Acest partener înțelege importanța activității noastre și pune la dispoziția ANSMR fondurile necesare organizării și funcționării Dispeceratului 0 Salvamont”, a declarat Mircea Opriș.
Operatorul de telefonie mobilă a devenit, ulterior, partener cu ANSMR pentru construirea aplicației mobile Salvamont.
În ultimii ani, serviciul a desfășurat ample activități de remarcare a traseelor turistice, de organizare a unor școli cât mai riguroase de pregătire a viitorilor salvatori, precum și de construire și amenajare de baze de salvare și refugii alpine.
Deși putem avea impresia că evoluția Salvamontului românesc a fost destul de lentă, prezentul arată foarte bine, dacă luăm în calcul infrastructura din zonele montane înalte sau metodele moderne și eficiente de salvare a drumeților aflați în pericol. Noi ne înclinăm. (Sursa: Oana Căloiu, ,,Istoria Salvamontului în România: 45 de ani de reglementări legislative și 108 ani de acțiune de salvare”, site-ul ,,eMunte.ro”, 19 august 2014)
Romulus Dan Busnea