150 de ani de la fondarea Casei Regale și a statului român modern

  Casa Regală a României, promotoare a valorilor și aspirațiilor românești

,,Valoarea regalității stă deasupra alternativelor politice sau a sistemelor de guvernare.
Ea garantează mândria, identitatea, continuitatea și tradițiile. Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea și dragostea românilor, iar valoarea ei stă în propriile merite ale României”. Regele Mihai I

Fericite evenimente ale spiritualității românești se derulează în această primăvară minunată, un anotimp prin excelență al renașterii, al speranțelor, al frumuseții și iubirii.
Aș stărui în rândurile ce urmează asupra zilei de 10 mai*, care pentru marea majoritate a românilor are o semnificație aparte, pentru că reașează și reînvie gânduri, principii, repere și atitudini, ce păreau demult apuse…
Și nu este o afirmație gratuită, întâmplătoare, ci rezultatul revizuirii propriei conștiințe, ușor letragică în urmă cu câțiva ani, într-o vreme când aproape că încetasem să mai cred că în afară de intensa propagandă politică generatoare de jocuri murdare și parcă fără de sfârșit, cineva sau ceva mai poate produce un profund impact în ființa societății românești, care să marcheze începutul unei renașteri spirituale, a unui nou timp istoric…
Din păcate, atenția multora dintre români este perturbată, distrasă de la problemele majore, vitale pentru existența lor prezentă și viitoare. Lipsa lucidității, a analizei raționale, obiective, ba chiar dezinteresul pentru astfel de abordări, a făcut posibilă starea de acum a națiunii, ajunsă sau mai bine zis adusă într-un stadiu avansat de degradare fizică și morală, nicidecum prosperă, în continuare amorțită, fără perspective, aproape resemnată în fața răului care caută să cucerească o lume tot mai dezumanizată, ca și cum n-ar mai exista soluții pentru transformarea și dezvoltarea societății.
În lumea în care trăim, tot mai acaparată şi mai influenţată de multimedia, principalul promotor al ideologiei consumiste – ideologia dominantă a societăţii contemporane, avem
de-a face cu multe şi uriaşe crize, dintre care, cea mai gravă este criza spirituală, generată de pierderea reperelor morale şi spirituale, de invazia non-valorilor, de negarea valorilor tradiţionale, care sunt substituite celor cristalizate în jurul banului, al cultului plăcerii şi al puterii. Avem de-a face astfel, cu acutizarea fenomenului de infantilizare şi de cultivare a ceea ce este lipsit de importanţă, cu o erodare a conştiinţelor, cu mentalităţi şi concepte dominate de mediocritate, de căutarea lucrurilor facile şi comode.
Într-o astfel de lume, modelele autentice, oamenii de calitate, de înaltă ţinută morală şi spirituală, adevăraţii profesionişti care se pun în slujba binelui comun, par să lipsească, sau poate că noi, luaţi de val, nu le dăm atenţia cuvenită. Totuşi, ei există. Ei sunt cei care trebuie ascultaţi şi luaţi în seamă, viziunea şi faptele lor trebuie să ne fie îndreptar de viitor, împreună cu ei avem şansa să reconstruim o Românie aflată acum, la ceas de cumpănă.
De-a lungul evoluţiei noastre istorice, în momentele grele, de răscruce, Familia Regală a României a însemnat pilonul statalităţii, statorniciei şi identităţii naţionale, a întruchipat şi promovat în permanenţă valori precum moralitatea, generozitatea, loialitatea, demnitatea, onoarea, spiritul de răspundere, puterea exemplului personal, tradiţia şi mândria naţională.
Casa Regală a României, prin toţi reprezentanții ei, prin toate activităţile şi proiectele derulate, promovează de 150 de ani imaginea pozitivă a României în lume, sprijină prin fundaţiile sale categoriile defavorizate, încurajează şi promovează tinerele talente şi spiritul antreprenorial, reprezintă atât liantul dintre puterea politică şi societatea civilă, cât şi o punte de legătură între românii din ţară şi cei din afara ei, între trecut şi prezent, între prezent şi viitor, între credinţă şi unitate naţională; în jurul ei, a înflorit cultura şi spiritualitatea românească.
Să nu uităm că realizările Regelui Carol I rămân în istorie nu pentru că ar fi fost monarhice, ci fiindcă acestea au fost înainte de toate, fondatoare de stat modern, aducătoare de încredere, statornicie şi prosperitate.

Reg. 1

Dacă raportăm toate acestea la politica românească, la modul în care s-au implicat majoritatea oamenilor politici în guvernarea țării, vom constata că toate sistemele care s-au succedat până acum au dovedit că nu sunt viabile și au dus la o confuzie și mai mare de valori.
În atare condiții, pare tot mai plauzibil argumentul potrivit căruia, începând cu primul președinte al României (N. Ceaușescu, în 1974), experiența politică ne-a demonstrat că oricare om politic român care s-ar afla în fruntea statului român, nu și-ar putea exercita nicicum înalta funcție de demnitate publică în condiții onorabile, demne, fără a favoriza într-un fel sau altul partidele sau grupurile care l-au propulsat, în detrimentul altora, ceea ce înseamnă sfidarea Constituției, a opiniei publice dar și a majorității parlamentare. Ca să nu mai vorbim de rolul primului ministru, minimalizat prin implicarea excesivă a președintelui, iar de aici până la izbucnirea unui conflict care să antreneze întreaga clasă politică n-ar mai rămâne decât un pas, dar unul făcut înapoi. Din nefericire, toți cei care s-au aflat pe scaunul prezidențial s-au format ca oameni politici fără modele, fără repere, morale, religioase, sociale, fie au mimat acest important aspect al unei atitudini normale și echilibrate, fiind în cele din urmă sortiți eșecului, neadaptării, bulversării pe termen mediu și lung. Iar Casa Regală a României a oferit și repere și modele chiar de la începuturile existenței sale, o dată cu încoronarea primul său rege, Carol I, care a condus în 1877 România către independență, asigurându-i totodată echilibrul politic și având, ca monarh constituțional, un rol crucial în procesul de modernizare a statului român. De asemenea, după sosirea sa în țară, la 29 iunie 1866, Parlamentul României a adoptat prima Constituție a țării, una dintre cele mai avansate ale vremii, document care, pentru prima oară în istoria noastră, prevedea, în primul articol, existența unui stat independent cu numele România. Continuatorul sau la tron, Ferdinand I, a devenit ,,întregitorul”, reușind să unească un popor sub o singură țară, o singură limbă și un singur steag și să continuie și să dezvolte toate proiectele sociale și culturale demarate de unchiul său, iar sub domnia zbuciumată a lui Carol al II-lea, România a cunoscut o creștere economică marcantă și o intensă dezvoltare culturală.
Și iată, Regele Mihai I, care spre bucuria noastră trăiește un alt moment istoric al vieții sale o dată cu acest 10 mai, încheie un ciclu regesc cu o istorie marcată de un dramatism profund și neîntâlnit de niciun alt suveran european din secolul XX. Majestatea Sa, reprezintă și astăzi, cea mai trainică punte de legătură a națiunii române cu ea însăși și așa va rămâne și în continuare, atâta timp cât Casa Regală va dăinui pe pământ românesc.
,,Generaţia a V-a, reprezentată de Principesa Moştenitoare Margareta şi de Principele Radu, ca păstrătoare şi continuatoare a moştenirii politice, culturale şi economice a celui care a fost votat cel mai mare român al tuturor timpurilor, Carol I, trebuie să capete din partea noastră, a tuturor, un respect instituţionalizat. Şi acesta nu poate să îmbrace decât haina constituţională. Necesitatea modificării legii fundamentale pentru armonizarea ei cu noul statut al României de ţară membră a Uniunii Europene, precum şi pentru eliminarea ambiguităţilor, ne dă şansa de a introduce un articol prin care se oficializează rolul Casei Regale în România republicană de astăzi. De altfel, acest demers este absolut necesar indiferent de forma de guvernare a statului. Chestiunea promovării Casei noastre Regale nu ţine de vreo doctrină, nu ţine de vreun crez politic sau de vreo formă sau alta de administrare a ţării – ea ţine de insăşi esenţa statului şi de valorile care ne-au consacrat ca popor.
Mai mult de două treimi din români consideră că Familia Regală, prin Regele Mihai, Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu, trebuie să se implice mai mult în reprezentarea şi dezvoltarea ţării. Dar această implicare nu poate fi sporită şi susţinută decât prin constituţionalizarea rolului reprezentaţilor Casei Regale. România republicană de astăzi îşi trăieşte prezentul democratic cu spatele la trecutul ei, dar nu trebuie să uităm că aventura europeană românească a început nu în 1989 sau în 2007, ci în 1866. Bezna comunistă nu trebuie să ne mai altereze simţurile, iar noi avem obligaţia să redescoperim şi să promovăm toate elementele de identitate naţională pe care le avem la dispoziţie. Iar Casa Regală şi-a trăit întreaga existenţă în slujba noastră, a poporului român”, scria Laurențiu Pavelescu într-un articol sugestiv intitulat ,,Casa Regală a României – un imperativ republican” (,,Cotidianul”, 3 octombrie 2010).
Așadar, lucrurile și faptele bune au început să capete contur și să se producă o dată cu implicarea tot mai evidentă și mai benefică a Casei Regale a României în procesul de reconfigurare a identității și continuității României, de reabilitare a marilor valori ale neamului și repoziționarea lor atât la nivel național cât și la nivel internațional.
În ultimii ani, tot mai mulți români au avut cinstea, onoarea și bucuria de a participa la diverse evenimente organizate de Familia Regală a României, pe care le-au păstrat în mintea și sufletul lor ca pe niște daruri de preț, ca pe niște momente unice, prilej de mărturisiri și împărtășiri celor de acum dar și generațiilor viitoare. M-am numărat și eu printre ei și pot să spun cu mâna pe inimă că am fost nu doar emoționat, ci m-am simțit mai respectat, mai plin de încredere și mândru că sunt român, că rolul Casei Regale a României nu rămâne doar acela de simbol al nației românești, ci și acela de prezență fizică în societate, tot mai plină de vitalitate și pragmatism, de păstrătoare cu sfințenie a unor principii și virtuți esențiale în existența, stabilitatea și continuitatea unui popor.
Pe această cale aș dori să-i mulțumesc încă o dată Alteței Sale Regale Principele Radu al României, pentru tot sprijinul oferit diverselor proicete inițiate de reprezentanți ai comunităților locale pe care le-a vizitat de-a lungul anilor, printre care și cea băcăuană, pentru modul în care reușește, împreună cu Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta, Custodele Coroanei române, să se angajeze public, an de an, în procesul de dezvoltare și modernizare a comunităților românești din țară și de peste hotare, în promovarea imaginii României în lume, într-o bună și permanentă conclucrare cu autoritățile politico-administrative ale țării și cu instituțiile Uniunii Europene.
,,Casa Regală continuă să reprezinte o parte a statalităţii ca personalizare a Suveranităţii, simbol şi continuitate, iar aceasta nu are de-a face cu politica, ci cu identitatea naţională. Pentru că noi trăim în ţară participând la viaţa publică, dar având şi un plan de viitor, capabil să servească interesele României. Ţara are, în Regele Mihai, o personalitate de rang mondial. Instituţia noastră reprezintă modelul unei Familii, unitate fundamentală a poporului român – locul unde naţiunea creşte, îşi găseşte echilibrul şi îşi perpetuează valorile”, afirma Principele Radu în cartea ,,România – O viziune pe 30 de ani”.
Casei Regale a României, în semn de mulțumire și veșnică recunoștință,
LA MULȚI ANI!
Romulus Dan BUSNEA

* În anul 2016 se împlinesc 150 de ani de la sosirea lui Carol I în România, de la întemeierea Dinastiei Regale și de la promulgarea Constituției din 1866. Anul 2016 este și anul în care Academia Română aniversează 150 de ani de la fondare, iar tot în 2016, se împlinesc 110 ani de la crearea Ordinului Carol I, cel mai înalt ordin regal din istoria țării. Începând din 2016, 10 mai este considerată, în mod oficial, zi de sărbătoare naţională, fiind și Ziua Regalității, zi care marchează trei momente istorice: începutul domniei lui Carol I, Independenţa de stat şi încoronarea primului rege al ţării.

1 COMENTARIU

  1. Nouă, românilor, ne place foarte mult să găsim “salvarea” națiunii noastre, în afara noastră, uitând de multe ori rolul unor mari personalități. De aceea, mi se pare exagerată formularea ” fondarea statului modern român” odată cu “fondarea Casei Regale”. Fondarea statului modern român a început timid. odată cu primele reforme de la începutul secolului al XIX-lea, a fost apoi dezvoltată modernizarea instituțiilor, crearea unor noi instituții și a societății în timpul domniei lui Cuza. Desăvârșirea procesului de modernizare a fost realizată în timpul monarhiei parlamentare constituționale. Marele merit al lui Carol I a fost acela de a continua reformele începute de Cuza și această politică constructivă ar trebui preluată de toți actualii guvernanți români, care neagă ce s-a înfăptuit înaintea lor, luând-o de la capăt, ceea ce a determinat progresu lent al României în ultimii 25 de ani.

Comments are closed.