Nu știu dacă v-am mai spus până acum (probabil că da): la noi acasă eu sunt responsabil cu mâncatul deserturilor, nu și cu prepararea lor. Acesta este și unul din motivele pentru care glicemia mea se menține undeva aproape de limita maxim admisibilă (unde aproapeînseamnă nu mai 110 mg/dL, ci și 130 mg/dL; depinde de pe care parte a liniei roșii privim). Date fiind cifrele de mai sus, responsabila cu prepararea deserturilor a decretat: 1) mai rar; 2) porții mai mici; 3) mai puțin zahăr. Astea ar fi obiectivele propuse. Să vedem dacă s-au și atins: integral, parțial ori deloc.
Plăcinta a cărei poveste este redată mai jos este construită pe principiul reclamei-avertisment “Excesul de sare, zahăr și grăsimi dăunează grav sănătății” [citation not nedeed]. Doar că la puterea minus unu.
Continuarea, AICI.
