40 DE ANI DE AȘTEPTARE PENTRU UN MINUT DE FERICIRE: REVEDEREA CU NADIA COMĂNECI (2)

bex 7 (3)

Revenind la momentul reântâlnirii mele cu Nadia Comăneci, după mai bine de 40 de ani, pentru mulți dintre noi, pare a fi greu de crezut că poți retrăi și astăzi, la aceeași intensitate, momente dintr-un trecut ce ne-au unit simțămintele, atunci când, am început să privim cu alți ochi spre viitor, crezând și sperând în adevărata libertate, atunci când, ,,fenomenul Nadia”, a rupt toate zăgazurile interioare, culminând cu o eliberare spirituală unanimă, ce rareori s-a văzut până atunci. Poate doar revoluția din decembrie 1989 ne-a făcut să vorbim și să ne comportăm oarecum la fel, deși totul s-a petrecut într-un context mult mai liber, mai descătușat, mai puțin temător, dar în nici un caz, mai puțin sufletist…

După întâlnirea cu Nadia, am parcurs cu sufletul la gură și cu un entuziasm debordant, prima și una dintre cele mai frumoase cărți închinate Nadiei, scrisă la cald, după marele succes de la Montreal, de către regretatul om de presă și publicist, Ioan Chirilă (,,Nadia”, București, Editura Sport-Turism, 1977), în finalul căreia, Bela Karolyi, fostul antrenor al Nadiei, se adresa gimnaștilor, dându-le o coordonată sigură și foarte clară, fără cale de întoarcere pentru viitor: ,,Singura alternativă a copiilor din Onești, a celor care vor veni în mijlocul lor și care vor întregi gimnastica românească, este aceea de a urca Everestul a doua oară, pe un versant mult mai greu, pe care n-a mai urcat nimeni niciodată”.
Și un scurt remember, recitind din carte, un pasaj din jurnalul antrenorului Karolyi:

(…) Astăzi, 21 iunie 1971, Nadia (care avea doar 10 ani!, n.a.) a executat primul sol din lume cu cinci salturi. Nici marea gimnastă Ludmila Turișceva (U.R.S.S., astăzi Federația Rusă, n.a.), la cei 19 ani ai săi, nu are așa ceva în programul ei”.
Iar apoi, așa cum a dovedit-o în mai toate concursurile la care a participat, Nadia a executat o serie de alte elemente în premieră pentru gimnastica mondială, cu o măiestrie și o siguranță de neegalat, ce și-a găsit explicația într-un singur cuvânt: PERFECȚIUNE!

Cu această ocazie, mi-am adus aminte că la cea de a zecea ediție a Campionatelor Europene de Gimnastică Feminină (Skien, Norvegia, 1975), Nadia Comăneci a câștigat toate probele cu excepția solului, fiind prima câștigătoare în vârstă de 13 ani și jumătate din istoria campionatelor, secondată cu brio de Alina Goreac, care a cucerit bronzul la sărituri și bârnă, de altfel, după cum relatează mass-media, ,,un succes zdrobitor al gimnasticii românești care a mutat resetările competițiilor gimnasticii mondiale la un alt nivel de valoare nemaicunoscut anterior”.

Este enorm de greu să scrii despre Nadia printre atâtea superlative, intrucât ele depășesc deseori puterea imaginației, puterea percepției, limita normalului…

Și toate acestea s-au petrecut, ele există și trebuie cunoscute și de cei care vin cu pași repezi în urma noastră…

Acum, la final, iată cele câteva rânduri dedicate Nadiei cuprinse în cartea mea, întru veșnică admirație și recunoștință:

(…) Pe lângă mulţi artişti şi oameni de cultură prezenţi de-a lungul timpului în staţiune, s-au numărat şi o serie de sportivi performanţă, care prin rezultatele lor de excepţie, au dus faima ţării peste hotare, cu mândrie şi demnitate. Unul dintre aceştia, a fost şi inegalabila campioană olimpică, Nadia Comăneci*, gimnasta de aur a României, considerată pe drept cuvânt, cea mai mare gimnastă a lumii.
Sosirea Nadiei Comăneci în luna iunie a lui 2012 la Oneşti, cu ocazia inaugurării Sălii Polivalente care poartă acum numele uneia dintre cele mai mari sportive ale lumii din toate timpurile, a însemnat pentru cei câţiva foşti colegi ai gimnastei care mai locuiesc în staţiunea Slănic-Moldova, acolo unde cu ani în urmă venea cu întreg lotul pentru refacere şi pregătire, un remember plin de nostalgie, momente de o mare încărcătură emoţională. Acum, după mulţi ani, îmi aduc aminte cu mare plăcere, când împreună cu alţi colegi am petrecut minunate clipe alături de Nadia, atât pe parcursul celor vreo doi ani şcolari din intervalul 1973-1975 (înainte de a deveni campioană europeană la Skien, în Norvegia), dar în special, pe perioada vacanţelor de iarnă şi primăvară, când lotul de gimnastică se afla în cantonament la Slănic-Moldova, pentru a-şi încărca bateriile, pentru a-şi ozona plămânii cu aerul rarefiat şi pur al înălţimilor.

Câţiva dintre cei mai disciplinaţi elevi ai şcolii, printre care se afla şi semnatarul rândurilor de faţă, am avut ocazia să urmărim într-o tăcere deplină şi muţi de uimire, înghesuiţi într-un colţişor al sălii de sport din incinta fostei popicării (special amenajată), alţii privind de afară, urcaţi chiar şi prin copaci, antrenamentele extrem de dure, puse sub semnul exigenţei maxime, desfăşurate de către componentele lotului de gimnastică al ţării, din care mai făceau parte Teodora Ungureanu, Georgeta Gabor, Luminiţa Milea, Mariana Cojan şi alte gimnaste de excepţie, sub îndrumarea antrenorilor Martha și Bela Karolyi. Iar apoi, orele de clasă, hârjonelile din timpul recreațiilor, cu trasul de codițe, bătăile cu bulgări de zăpadă, întrecerile de săniuș și concursurile de recitări, zâmbetele aruncate pe furiș…
Au fost pentru noi, elevii acelor frumoşi ani, momente unice, de neuitat, petrecute alături de Nadia şi colegele ei. Nadia Comăneci a mai fost doar o singură dată la Slănic-Moldova, în 1986, când a vizitat printre altele şi Grădiniţa ,,Mărunţica”. Atunci, multipla campioană naţională, europeană, mondială şi olimpică a înscris în Cartea de onoare a instituţiei următoarele impresii:

`Am vizitat cu multă dragoste Grădiniţa nr.1 din Slănic-Moldova şi am fost deosebit de impresionată de felul în care se desfăşoară activitatea în această instituție preșcolară, de minunaţii copii de aici, care poate cândva, vor deveni sportivi de performanţă. Vă doresc mult succes şi bucurii. Voi reveni cu plăcere de fiecare dată. Nadia Comăneci, 18 ianuarie 1986`. N-a mai fost să revină, iar noi, colegii ei din vremuri uitate, o aşteptăm şi acum după mai bine de 25 de ani, să mai facă un scurt popas aici, la Slănic-Moldova, unde cu ceva timp în urmă, în frumoasele nopţi de iarnă, Nadia şi ale ei colege, începuseră să viseze la cucerirea laurilor olimpici.

* Nadia Elena Comăneci (n. 12 noiembrie 1961, Oneşti, jud.Bacău – ), gimnastă română, prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică. Este câștigătoare a cinci medalii olimpice de aur. Este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii din toate timpurile, `Zeița de la Montreal`, cum a fost numită prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10 absolut. Este primul sportiv român inclus în memorialul International Gyimnastics Hall of Fame.

Nadia s-a născut la Oneşti, fiică a lui Gheorghe și Ștefania-Alexandrina Comăneci; a fost botezată după `Nadejda` (`Speranță`), eroină a unui film. Unele surse susțin că s-ar fi născut ca `Anna Kemenes`. A concurat pentru prima dată la nivel național în România, în 1970, ca membră a echipei orașului său. Curând, a început antrenamentele cu Bela Karolyi și soția acestuia, Marta Karolyi, care au emigrat mai târziu în Statele Unite, devenind antrenori ai gimnastelor americane.

La vârsta de 13 ani, primul succes major a Nadiei a fost câștigarea a trei medalii de aur și una de argint la Campionatele Europene de Gimnastică Feminină de la Skien, Norvegia (1975). În același an, agenția de știri Assciated Press a numit-o `Atleta Anului în România`.
La 14 ani, Nadia a devenit o stea a Jocurilor Olimpice de Vară din 1976 de la Montreal, Canada. Nu numai că a devenit prima gimnastă care a obținut scorul perfect de zece la olimpiadă (de șapte ori), dar a și câștigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (echipă compus) și bronz (sol). Acasă, succesul său i-a adus distincția de `Erou al Muncii Socialiste`. Nadia Comăneci și-a apărat titlul european în 1977, dar echipa României a ieșit din competiție în finale, în semn de protest contra arbitrajului.

La Campionatele Mondiale din 1978 a concurat o Nadia Comăneci cu greutate peste medie și ieșită din formă. Căderea la paralele a trimis-o pe locul 4, însă cu toate acestea, a câștigat titlul la bârnă. În 1979, Comăneci, din nou la greutate normală, a câștigat cel de-al treilea titlu suprem (devenind primul sportiv din istoria gimnasticii care a reușit această performanță). La Campionatele Mondiale din decembrie, ea a câștigat concursul preliminar, dar a fost spitalizată înainte de a participa la concursul pe echipe, din cauza unei infectări a sângelui în urma unei tăieturi la încheietura mâinii, cauzată de o cataramă din metal. În ciuda recomandărilor doctorilor, ea a părăsit spitalul și a concurat la bârnă, unde a obținut nota 9, 95. Performanța sa a conferit României prima medalie de aur în concursul pe echipe.
A participat și la Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova, clasându-se a doua după Elena Davîdova la individual compus, când a fost nevoită să aștepte pentru notă până ce Davîdova și-a încheiat exercițiul. Nadia și-a păstrat titlul la bârnă, dar a câștigat și o nouă medalie de aur, la sol, și una de argint, împreună cu echipa.

Comăneci s-a retras din activitatea competițională după aceste Jocuri. Între 1984 și 1989, ea a fost membră a Federaţiei Române de Gimnastică și a ajutat la antrenarea gimnaștilor juniori români. În noaptea de 27/28 noiembrie 1989 a trecut ilegal granița româno-maghiară, în cele din urmă solicitând azil politic guvernului Statelor Unite. Acest gest dramatic a avut un efect major asupra opiniei publice, chiar asupra familiei conducătoare a României. Nadia și-a petrecut următorii ani promovând linii vestimentare pentru gimnastică, lenjerie Jockey, echipament de aerobic și rochii de mireasă.
În 1994, s-a logodit cu gimnastul american Bart Conner și s-a întors în România pentru prima dată de la plecare. Comăneci și Conner s-au căsătorit în România în luna aprilie a anului 1996.
În 1999, Nadia Comăneci a devenit primul sportiv invitat să vorbească la Organizaţia Naţiunilor Unite, pentru a lansa Anul 2000, Anul Internațional al Voluntariatului.

Nadia se ocupă în prezent de promovarea gimnasticii și de munca de caritate în întreaga lume.
Nadia Comăneci este vicepreședinte al Consiliului Director al Special Olympics, Președinte Onorific al Federației Române de Gimnastică, Președinte Onorific al Comitetului Olimpic Român, Ambasadorul Sporturilor Românești, Vicepreședinte în Consiliul Director al Asociaţiei Distrofiei Musculare, Președinte de Onoare al CSM Onești și membră a Fundaţiei Federaţiei Internaţionale de Gimnastică.
A fost distinsă de două ori cu Ordinul Olimpic, acordat de Comitetul Internaţional Olimpic. În decembrie 2003, i s-a publicat prima sa carte, `Scrisori către o tânără gimnastă` (`Letters To A Young Gymnast`).
Nadia a creat o clinică de caritate în Bucureşti, pentru a ajuta copii orfani din România. Să ne amintim așadar, nu numai victoriile, ci şi momentele dificile din viaţa ei, emoţiile, eforturile supraomeneşti pe care le-a făcut pentru a încununa o carieră de excepţie, puţinele satisfacţii ale unei copilării stopată de o maturitate care, probabil a venit prea devreme, atunci când alţi copii se bucurau încă de vacanţe, păpuşi şi alinturi dulci.

O maturitate care însă, a întărit-o pe Nadia pentru mai târziu, în continua luptă cu greutăţile şi obstacolele vieţii. Răsunătoarele victorii ale sale la campionatele naţionale, europene, mondiale şi la olimpiade, au consacrat-o definitiv în galeria marilor personalităţi ale secolului XX.
Nadia a fost cea care a revoluţionat gimnastica mondială – sportul în general – prin abordarea unui nou stil, mult mai dinamic, mai artistic şi mai spectaculos. Cu zâmbetul său magic şi cu uimitoarea sa stăpânire de sine, fetiţa cu codiţe de atunci, a paralizat până şi minunea tehnică a secolului, calculatorul, ce nu fusese programat să noteze perfecţiunea”.

Îți mulțumesc, dragă Nadia… LA MULȚI ANI!!!!!!!!!!

(Sursa: Romulus Dan-Busnea – ,,Povestea unui colț de rai Slănic-Moldova, Ed. a II-a, revăzută și adăugită, Onești, Editura ,,Magic Print”, 2013, Wikipedia. ro- selectiv; Romulus Dan Busnea – ,,La Mulţi Ani, Nadia! – astăzi, `Zâna de la Montreal` împlineşte 41 de ani”, Ziarul de Bacău, 12.11/2002)”.
P. S. Mulțumesc pentru invitație dnei Dana Lungu – director RTV KIT Onești, dnei prof. Ingrid Istrate – director CSM Onești, dnei Cristina Hanganu- bibliotecar Comănești – pentru imortalizarea momentelor mai speciale, precum și jurnalistului Răzvan Bibire – pentru larghețea spațiile acordate în cotidianul online ,,Bacău Expres”.

Romulus Dan Busnea

1 COMENTARIU

Comments are closed.