Când e vorba de grătare, noi românii avem trei tipuri de carne pe care le preferăm pregătite în acest mod: 1 – carnea de porc; 2 – carnea de porc; 3 – carnea de porc. Nu contează că este ceafă, fleică, piept, costiţă sau cotlet, porc să fie. Carnea de vită este mai puţin iubită, ca să mă exprim elegant. Ba că e prea tare, ba că e prea aţoasă, ba că e prea crudă; există nenumărate pretexte pentru a fi evitată. Şi totuşi un grătar din carne de vită preparat corespunzător este mult mai sănătos, recomandat chiar celor cu colesterolul sau trigliceridele aflate la cota de avarie.
Vita la grătar şi vita în general nu este bună atunci când nu este preparată corect. Nu trebuie să dispui de vită Kobe sau vită argentiniană ca să scoţi un preparat dacă nu delicios, măcar comestibil. Secretul constă în modul în care este aleasă şi tranşată carnea, modul în care este fezandată şi modul în care este gătită.
