Pandemia, câtă o fi fost, dacă o fi fost, a creat o creștere a cererii pentru cabanele izolate, situate departe de vreo așezare omenească, în care contactul cu alte persoane, în general, necunoscute, să fie cât mai redus. Nu spun că aceste cabane au fost construite acum, ci doar că a crescut cererea pentru aceste refugii. Te uiți pe site-uri și vezi că nu mai e liberă nici o zi pe luni de zile de acum încolo, iar prețurile nu sunt chiar mici pentru unele.
În subsidiar s-a dezvoltat și ideea de cabane la care să nu existe contact între client și proprietar; plata se face electronic, accesul se face cu cod digital iar locul e supravegheat video. Iarăși nu spun că acum a apărut, prin magie, această inițiativă, ci că, acum, cu toată propaganda care i s-a făcut pandemiei, lumea a început să solicite mai mult această metodă de (ne)interacțiune.
Și astfel de locuri se găsesc prin toți munții țării, cu peisaje mai mult sau mai puțîn amețitoare, și, în foarte multe cazuri, cu autogospodărire: ai bucătărie, aragaz sau plită electrică, cafetieră, farfurii, tacâmuri și frigider. Îți gătești tu friptura, îți faci cafeaua. Uneori ai și grătar în curte.
Și ghiciți, ce?! E mai interesant, că s ă nu spun că poți salva o mulțime de bani. Cu condiția să știi să faci o friptură sau să ai pe cineva în grup care să știe.
Am zis „grup”? Ei, bine, aici cred că avem o problemă. S-o fi dezvoltat turismul de distanțare socială, dar oferta a rămas doar pentru grupuri. Ok, bine, înțeleg nu e chiar vorba de pensiuni Apuseni la care să ți se ofere bulz ardelenesc, dar nu am găsit, până acum, nici o oferta decentă de cabană pentru 2-3 persoane, departe de orice altă așezare sau altă cabană. O cabană în care să poți sta, departe de lumea dezlănțuită, câteva zile, să nu te întrebe nimeni de sănătate, să nu ai cui să dai «bună ziua». Să faci plajă nud dacă ai chef sau să citești fără să te deranjeze vecinul cu muzica la maxim, copiii care chirăie sau ATV-urile care remodelează peisajul…
Care e șpilul? Nu e nici un șpil. Pur și simplu, uneori, omul consideră necesar să meargă în pustie. Dar nu într-un refugiu alpin, în vreo organizare de șantier sau într-o peșteră. Să fie un bec electric, o sobă, o plită și un frigider în care să răcești berea. Cabană care să nu coste chiar 700 de lei pe noapte sau mai mult, cu minim două nopți obligatorii de închiriat. Dacă ați văzut ceva de genul ăsta, să-mi dați de știre!
