ARMELE GLOBALIZĂRII (10)

rp_bsn-1-470x34211.jpg

,Lumea e așa de strâmbă și de îndepărtată de Dumnezeu, încât lucrurile creștinești i se par nebunie, spunea părintele Petroniu de la Mănăstirea Prodromu (Muntele Athos), iar ca o completare, corespondentul Hotnews din Germania, Dani Rockoff, scria la rându-i într-un articol: ,,Când ajungi să-l adori pe cel care te supraveghează, te controlează și te manipulează, înseamnă ca din EU-l tău n-a mai rămas nimic. Lumea e pe cale să intre într-un univers orwellian de nedescris, iar celor mai mulți nici că le pasă”.

De ce? Pentru că, în ciuda unui număr atât de mare de evenimente nefaste, nedorite, care se petrec în lume și care vizează întreaga omenire, se pare că acestea n-au marcat sfârșitul inocenței și indiferenței noastre. Lumea de astăzi nu mai e împărțită precum odinioară, în ,,buni” și ,,răi”, întrucât ,,cei răi” și ,,cei buni” și-au dat mâinile, au încheiat acorduri (precum vedeți că fac și actorii de pe scena politică a lumii), că destinul poparelor și al națiunilor este hotărât pe baza unor rațiuni strict strategice și financiar-economice, în total dezacord cu libertățile fundamentale ale ființei umane, una privită cu o totală lipsă de considerație și respect, aflată mai mult decât își închipuie, pe buza prăpatsiei….
Și ca paharul să fie aproape plin, avem de-a face, pe zi ce trece, cu câte o altă încălcare flagrantă a drepturilor omului prevăzute de mai toate constituțiile lumii, printre care și dreptul la libera exprimare individuală, sau dreptul la viața privată, fără ca nimeni să poată fi supus vreunor imixtiuni în viața intimă, personală sau de familie…

REMEMBER, în cazul în care ați uitat:

,,Codul Civil. Noul Cod Civil republicat 2011. Legea 287/2009 privind Codul civil
Repuiblicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din 15 iulie 2011
Secțiunea 3 – Respectul vieții private și al demnității persoanei umane
Art. 71
Dreptul la viaţa privată
(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private.
(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reşedinţa sau corespondenţa sa, fără consimţământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
(3) Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenţei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum şi a informaţiilor din viaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
Art. 72
Dreptul la demnitate
(1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale.
(2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
Art. 73
Dreptul la propria imagine
(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine.
(2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispoziţiile art. 75 rămân aplicabile.
Art. 74
Atingeri aduse vieţii private
Sub rezerva aplicării dispoziţiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii private:
a) intrarea sau rămânerea fără drept în locuinţă sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal;
b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârşită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoştinţă de cauză, a unei asemenea interceptări;
c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia;
d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal;
e) ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege;
f) difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză;
g) difuzarea de materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptăţite;
h) utilizarea, cu rea-credinţă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană;
i) difuzarea sau utilizarea corespondenţei, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reşedinţa, precum şi numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparţin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.
Art. 75
Limite
(1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte.
(2) Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune.
Art. 76
Prezumţia de consimţământ
Când însuşi cel la care se referă o informaţie sau un material le pune la dispoziţia unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunoştinţă că îşi desfăşoară activitatea în domeniul informării publicului, consimţământul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris.
Art. 77
Prelucrarea datelor personale
Orice prelucrare a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, se poate face numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de legea specială”.

Și totuși, în ciuda mult trâmbițatelor legi care chipurile ne apară de duhurile rele, să nu uităm că tot ce facem este înregistrat: ce şi când vorbim, unde mergem, etc. Mai mult, manipulați și contrânși, divulgăm noi înşine date despre vieţile noastre, prin intermediul reţelelor de socializare: ce cărţi citim, ce muzică ascultăm, unde ieşim în oraş sau unde facem jogging în fiecare dimineaţă, ce ne frământă…
În cartea lui Miguel Pedrero intitulată ,,Corupția marilor puteri. Strategii și minciuni în politica mondială”, despre care am amintit în paginile anterioare, autorul dedică un amplu capitol ,,subtilei arte a manipulării” despre care amintește următoarele: ,,Se spune că informația înseamnă putere, dar în prezent adevărata putere o reprezintă capacitatea de a manipula informația și de a dezinforma masele. Puterile economice și serviciile secrete se folosesc de controlul pe care îl au asupra mijloacelor mass-media pentru a duce la îndeplinire anumite scopuri, dorind mereu să modeleze realitatea potrivit propriilor interese”.

Astfel că, în timp ce tehnologia (în special cea digitală) a evoluat într-un ritm căruia cu greu îi mai facem față (căci pentru așa ceva se găsesc bani oricând), iar lumea a trecut la comunicațiile fără fir, agențiile de culegere și prelucrare a datelor s-au specializat la rândul lor, iar marile companii de telecomunicații le-au oferit întregul sprijin.

Rezultatul? Treptat ne-am pierdut confidențialitatea comunicării, a datelor cu caracter personal, care au devenit cu timpul tot mai vulnerabile, portițele ascunse sau la vedere (prin introducerea unor legi speciale), permițând accesul la date guvernelor și instituțiilor subordonate acestora, dar și posibilitatea unor atacuri ale teroriștilor cibernetici.

Așadar, dezvăluirile mediatice din ultima perioadă cu privire la pericolul iminent al unor atacuri cibernetice au fost însoțite de o promptă și standardizată cercetare a opiniei publice care înregistrează ,,progrese” însemnate în creșterea nivelului de acceptare a renunțării la libertatea personală și intimitate în favoarea supravegherii permanente, mai bine zis, controlului total; deja mulți dintre noi, isterizați de ceea ce aud și ce văd, sunt tot mai convinși de necesitatea renunțării la libertate, aprobând fără să se împotrivească aplicarea unor legi cu caracter special. Prin manipularea opiniei publice, precum că terorismul cibernetic poate declanșa un al treilea război mondial, deoarece există posibilitatea ștergerii informațiilor și datelor cu care se operează în mai toate domeniile vieții, ceea ce ar duce la un blocaj, ba chiar la un dezastru total, elitele globaliste au găsit soluția de a preveni ,,amenințările la adresa securității cibernetice care continuă să crească în număr și complexitate”.

Și uita așa, după cum s-a prevăzut cu mult timp înainte, ajungem să înghițim (printre multe altele) și ,,Legea privind securitatea cibernetică a României”, ministerul de resort insistând pe preluarea exemplelor de bună practică internațională, adaptate la specificul structurii administrative naționale. Păi nici că se putea altfel!

Pe lângă reglementările ce vor fi impuse în curând operatorilor, mai sunt incluse câteva ce fac referire la accesul instituțiilor abilitate la datele utilizatorilor, adică la obținerea sprijinului necesar din partea acestora, atunci când e vorba de ,,solicitări motivate și reglemantate prin lege” . Un astfel de proiect, în curs de finalizare, ar fi trebuit dezbătut public și într-un mod transparent înainte de a deveni lege. Cazuri similare? Peste tot în lume. Căci acesta e ordinul…

Ei, dar ce mai contează… Îi zâmbim lui dracu’ și ne încruntăm la Dumnezeu, căci ce nu facem noi pentru a ne fi mai bine, potrivit cunoscutei zicale: ,,Fă-te frate cu dracul până ce treci puntea”. Și uite-așa, ne întrebăm de ce e prea scurtă și grea viața asta, în timp ce jucăm prostește, un fel de-a alba-neagra …
ROMULUS DAN BUSNEA