La ce să ne mai așteptăm, când valul ignoranței și al indiferenței pune la pământ aproape o întreagă națiune…
Întâmplător, zilele trecute am asistat la un atac fără precedent al mass-media asupra unui preot, care chipurile, se ruga într-un mod mai naționalist-creștin pentru binele nostru, al tuturor creștinilor ortodocși din țara asta. A și fost catalogat drept legionar, fără ca fătucele care se sparg în figuri pe sticlă să știe barem o iotă din adevăratul trecut istoric al poporului român. Pe de altă parte, un bun prieten de-al meu (mă mir că încă îi mai atribui acest calificativ), îmi amintește mai mereu, deși revenit de ceva vreme din Spania, adică din noul mediu al sclavagismului modern (spune el pentru relaxare și aerul ozonat al Slănicului), că ar fi bine dacă m-aș trata de beteșugul numit ,,teoria conspirațiilor”, întrucât, mai mult ca sigur sunt deplasat mental, ocupându-mă de nimicuri, de fantasmagorii…
Se pare că, într-un fel are dreptate, deoarece tot mai puțini dintre semenii noștri mai sunt interesați de ce și pentru ce se prăbușește societatea umană, de ce o ducem tot mai greu, de ce majoritatea celor pe care îi plătim din buzunarul nostru tot mai gol, își fac averi care cu greu pot fi evaluate, totalizate, și, pe deasupra ne vând și pe noi, cu tot cu resursele naturale și bogățiile acestui pământ încă românesc…
Mă uit consternat, oripilat, la câtă imbecilitate și pierdere de vreme există în mai toate talk-show-urile la care mulți dintre români se uită încă ținându-și gurile căscate, crezând că în vorbele moderatorilor și invitaților stă adevărul suprem, sau absolut, cum spunea marele filosof și gânditor creștin, Petre Țuțea. Apropo, știți cumva pe unde or mai fi oameni ca el? Mai există oare în climatul acesta de degradare morală și spirituală?
De prin 2002, studiez fenomenul eroziunii noastre ca specie și ca națiune, iar semnele vremurilor sunt mai mult decât clare, sunt adevărate semnale de alarmă, avertismente tot mai doveditoare asupra răului ce ne paște…
Din păcate, subtila artă a manipulării maselor se face resimțită în conștiințele noastre tot mai spălate, iar felul în care serviciile secrete și puterile economice controlează lumea informațiilor, a divertismentului și a culturii, ne arată în modul cel mai clar că informația înseamnă putere, dar adevărata putere o reperzintă astăzi, capacitatea de a manipula informația și de a dezinforma masele.
Concluzia? Este cea pe care a redat-o în cartea despre care am amintit în episoadele trecute, Miguel Pedrero: ,,Puterile economice și serviciile secrete se folosesc de controlul pe care îl au asupra mijloacelor mass-media pentru a duce la îndeplinire anumite scopuri, dorind mereu să modeleze realitatea propriilor interese”.
Printre altele, trebuie să mai ținem cont și de faptul că independența profesioniștilor din domeniul informațiilor nu este subminată doar de interesele economice și politice ale firmelor pentru care lucrează, ci și de impunerea unei ,,dictaturi” a publicității, în special a celei instituționalizate, căci în realitate este vorba despre injectarea unor sume uriașe de bani în instituțiile media, sume care îi asigură pe ,,investitori” că informațiile publicate sunt în avantajul lor.
Apoi mai e vorba despre agențiile de presă (care dispun de resursele necesare pentru a acoperi toată lumea din punct de vedere al prelucrării, stocării și transmiterii evenimentelor demne de a ajunge știri), de care depind mai toate mediile de informare din lume, agenții de presă care, la urma urmelor reprezintă tocmai obiectul către care se îndreaptă toate ,,operațiunile de dezinformare” ale autorităților statelor și ale marilor interese economico-financiare. ,,Toate acestea generează o cârdășie nerușinată între puterea politică, cea financiară și cea a presei, cu un rezultat negativ asupra calității informației care ajunge la public, făcând astfel imposibilă apariția unor proiecte jurnalistice cu o mai mare independență. (…) Iar dacă apar posturi de radio, televiziune și publicații noi, majoritatea aparțin coloșilor mass-media care au acces la rețelele de distribuție, promovare și vânzare”, scrie același Miguel Pedrero. Nimic mai adevărat…
Cu alte cuvinte, și pentru că tot vorbeam la un moment dat de Noua Ordine Mondială, totul se îndreaptă ireversibil spre o dictatură planetară, al cărei scop urmărit este unul singur: asigurarea perenităţii oligarhiei financiare, economice și tehnologice de vârf.
În acest caz, opozanții vor fi cu siguranță doar indivizii, care vor refuza să se supună sistemului, sau nu vor refuza, pentru că o fi mai bine să nu-ți îngreunezi în nici un fel existența, pentru că o fi mai bine să trăiești fără să-ți mai pese de cele ce se petrec în jurul tău.
Dar oare ce se va întâmpla cu generațiile viitoare, dacă noi uităm trecutul și refuzăm realitatea prezentului? (VA URMA)
