ARMELE GLOBALIZĂRII (7)

rp_bsn-1-470x34211.jpg
Toți atârnăm de aceleași sfori: ale păpușarilor. Dar eu unul, vorba lui Doru Octavian Dumitru, ,,sunt o flacără, și sunt disperat să ard… (Doru Octavian Dumitru, comic român prin excelență, unul dintre cei ce au reușit să împletească comicul cu tragicul relevând contrastul dintre demnitatea personajului și limbajul lui (bineânțeles, al personajului) uneori grosolan, provenit dintr-un amestec al situațiilor serioase cu cele absurde)

Un prozator romantic spaniol pe nume Mariano José de Larra, remarcabil prin spiritul de observație și luciditatea viziunii, spunea în urmă cu aproape două sute de ani că este mult mai ușor să negi lucrurile, stările de fapt, realitatea adevărată, adică să nu le accepți, decât să ai cunoștință despre ele…
Iacă așa, devorând clipita vieții, într-o reuniune de spirit românesc ce are loc în fiecare sâmbătă în ,,Poiana lui Ionică” (de la ,,Poiana lui Iocan” evocată în romanul .,Moromeții”, capodopera lui Marin Preda), mă văzui pus la stâlpul infamiei chiar de către cei mai buni prieteni ai mei (dacă, ei or mai fi existând cu adevărat), care în ciuda gurii mele mari (ca și sufletul meu de altfel!), din oarece motive ori tradiționaliste (neaoș românești), ori chipurile, mai moderniste (neaoș spaniole) n-au înțeles sau poate n-au vrut să înțeleagă cele ce se petrec în ,,satul global”. Sau poate au înțeles, dar parcă îi reține ceva, ca o jenă, ca un junghi între coaste, oh vezi doară, vechi suferințe, vechi metehne… Și atunci neagă, sau se opun cu vehemență, dar ce este și mai grav, nu acceptă argumente, dovezi sau mărturii ale unor personaje importante prin poziția lor, sau ale personalităților din varii domenii, care și-au dat seama încotro se înclină balanța și au curajul să vorbească…

Nu sunt nici pe departe adeptul pozițiilor radicaliste, xenofobe, rasiste și nu înclin sub nici o formă spre ideologiile extremiste, fie ele de dreapta sau de stânga. Și nici nu vreau să arăt neapărat cu degetul către o grupare sau alta, fie ea politică sau ideologică, căci într-o măsură sau alta suntem cu toții vinovați de declinul și dezumanizarea societății în care trăim. Tocmai de aceea, o analiză lucidă, obiectivă și imparțială, bazată pe dovezi și surse credibile și verificate, se impune mai mult decât orice știre sau talk-show-uri pe care ni le propun spre digerare printr-o atentă manipulare și spălare a creerelor, simpaticele posturi de televiziune. Cu toate acestea, avem parte (dacă explorăm mai mult) și de prezentări ale realității în care ne învârtim, fără a fi nici pe departe doar simple ficțiuni: uneori chiar și sub forma unor producții cinematografice, ele se bazează pe fapte care nu exclud veridicitatea lor, și care, la o analiză atentă, obiectivă, pot demonstra oricând că sunt mai mult decât supoziții sau teorii ale conspirației. Scenariștii unor astfel de filme împrăștie semințele adevărului, dar în cele mai multe dintre cazuri, mintea noastră refuză să le polenizeze.

Pentru că, dacă uităm trecutul, dacă trecem nepăsători prin prezent și nu avem o viziune asupra viitorului, sau acesta nu ne mai interesează, căci vorba aia, ,,mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul” sau ,,după mine potopul”, înseamnă că, potrivit înțelepciunii datată din vremuri străvechi, ne-am născut degeaba, am făcut umbră pământului degeaba, ne-am luptat pentru dobândiri, adică nimicuri, şi am murit degeaba, că nu ne gândim la viitorul generațiilor următoare din care fac parte copiii, nepoții și strănepoții noștri!. Lor trebuie să le lăsăm un însemn de viață trăită în demnitate, onoare, credință și iubire, de rezistență împotriva oricăror forme ale răului ce încearcă din totdeauna să pună stăpânire absolută asupra omenirii. Da, la momentul actual, generația ce vine din urmă este pur şi simplu sacrificată; degeaba există o a pretinsă Uniune Europeană, unde sunt zeci și sute de mii de tineri cu diplome, cu studii, şi nu au locuri de muncă. Pentru ei nu s-a făcut mai nimic. De aceea și există un sentiment de dezrădăcinare a tinerilor, ce duce implicit, la pierderea reperelor. Şi acest lucru duce la criză. La una spirituală, care o generează pe cea materială…

Cineva, spunea cândva, că indiferent de ciclurile vieții, ,,dialogul și nu conflictul civilizațiilor, deschiderea către ceilalți, toleranța, întoarcerea la spiritualitate sunt condițiile cruciale pentru ca experiența umană să poată merge mai departe”…

Am făcut această scurtă pauză între difuzarea episoadelor, pentru relaxarea și limpezirea spiritelor, pentru încercarea de a conștientiza cu toții că ,,nu tot ce zboară se și mănâncă” și că, pentru binele și liniștea noastră trebuie uneori să ne mai și schimbăm modul de viață, atitudinea, mentalitățile, să aprofundăm înțelesurile și sensurile vieții, să descifrăm semnele vremurilor pe care divinitatea ni le arată, întru mântuirea noastră. Ca să nu perseverăm în greșeli, în păcate, ci doar să fim mai buni, mai umani, mai înțelegători și mai iubitori… (VA URMA)

ROMULUS DAN BUSNEA