ARMELE GLOBALIZĂRII: CORUPȚIA, FRAUDA, MINCIUNA, ȘANTAJUL FINANCIAR ȘI JUDICIAR… (4)

rp_bsn-1-470x3421.jpg

PREAMBUL…

Printre preocupările noastre zilnice, tendința aprofundării unor subiecte spinoase, care țin de însăși ființa noastră, de prezentul și viitorul ei, pare a fi una descendentă, care interesează doar atunci când capătă o tentă senzaționalistă…

Am studiat fenomenul și am solicitat părerile mai multor persoane din categorii sociale diferite, inclusiv ale unor prieteni. Concluzia? Am rămas siderat de nonșalanța cu care aceștia tratează problemele grave care afectează tot mai mult evoluția omenirii. Căci ne aflăm pe zi ce trece, din ce în ce mai aproape de buza prăpastiei care se cască tot mai mare și mai înfiorătoare în fața noastră…

În pofida teoriilor pozitiviste lansate pentru a liniști spiritele lucide, obiective, aflate mereu în stare de veghe și într-o permanentă căutare a adevărului, lumea reală în care trăim este una total nedreaptă, sălbatică, aflată într-o acerbă competiție generată de ,,revoluția consumistă” și în care, interesele marilor grupuri financiare, ale corporațiilor internaționale sunt mai presus de viața omului, care rămâne în esență, o simplă categorie subordonată acestora. Interesul față de subiectele spinoase ale umanității se va modifica, se va reorienta, doar atunci când ne vom elibera de îngrădirile ce țin de anumite ideologii sau de plăcerile lumești dictate de o mentalitate a confortului intelectual, indus de o stare de falsă beatitudine inoculată prin intermediul imaginilor, a mesajelor subliminale, ce abundă pe piața informațională.

Aminteam ceva mai devreme că omul zilelor noastre, ,,omul recent”, tinde spre dobândirea fericirii, în fapt, nimic altceva decât senzația de siguranță, de împlinire pe care i-o dă atingerea unui anumit nivel de bunăstare materială, rezultantă a nivelării conștiinței umane, pe care eseistul, prozatorul și criticul literar Adrian Dinu Rachieru, o atribuie ,,Edenului consumerist, care manipulează ideologia fericirii în sensul realizării de sine prin consum, hedonismul individualist, mitologia fericirii personale leagându-se de logica pieței și difuzarea de masă a obiectelor râvnite”. Nimic mai adevărat, căci cultul hedonismului, al confortului infantil, pune stăpânire pe interiorul sufletului uman, ceea ce îl determină pe om să nu-și mai dorească altceva decât să-și cumpere o mașină (sau chiar mai multe, eventual un iaht, un avion), să își construiască o casă (ba chiar și mai mult: o vilă, eventual un palat, o casă de vacanță) și să se distreze într-o societate a spectacolului inventată de industria de divertisment, una făuritoare de imagini prefabricate și șabloane, pe fondul unui continuu bombardament cu spoturi publicitare și clișee oferite ca originalități.

Mă miră până la limita înțelegerii posibile atitudinea negativă, una total indiferentă, pe care o manifestă mulți dintre noi față de răul care cuprinde încet dar sigur întreaga omenire; mă miră nespus de mult de ce unii se tot întreabă de ce viața e atât de grea, de ce lumea se află în impas, de ce Românica noastră bate pasul pe loc după 25 de ani de la eliberarea de sub jugul impus de ideologia comunistă (care culmea reânvie sub forma mascată a democrației ,,autentice”), de ce totul este mânjit de corupție, minciună, manipulare, violență, desfrânare, de ce avem de înfruntat crize fără de sfârșit…

În prefața celebrei sale cărți intitulată ,,Confesiunile unui asasin economic”, John Perkins, avertizează: ,,Această carte a fost scrisă pentru ca noi să luăm aminte și să ne remodelăm povestea. Sunt sigur că, în clipa în care suficient de mulți dintre noi vom deveni conștienți de felul în care suntem exploatați prin angrenajul economic care generează un aptetit insațiabil pentru resursele naturale mondiale și care se reflectă în sisteme de favorizare a sclaviei, atunci nu vom mai tolera această situație. Vom ajunge să ne reconsiderăm rolul în această lume în care o mână de indivizi înoată în bogăție, în vreme ce majoritatea se îneacă în mizerie, poluare și violență. Ne vom dedica navigării pe un curs ducând spre portul compasiunii, democrației reale și dreptății sociale pentru toți.

A admite existența unei probleme reprezintă primul pas către găsirea unei soluții. Mărturisirea unui păcat este începutul pocăinței, primul pas către salvarea noastră. Fie ca ea să constituie un imbold în vederea atingerii unor noi culmi de dăruire și să ne conducă spre îndeplinirea visului nostru: crearea unei societăți drepte și echilibrate”.

Și aș mai adăuga eu, una plină de înțelegere și iubire între semeni… (VA URMA)

ROMULUS DAN BUSNEA