Home Blog

De ce nu se mai găsesc lucrători și de ce unii vor să nu se mai plătească taxe pentru salariul minim

Mai cu seama în ultimii ani, dar și mai înainte, am auzit patroni plângându-se că nu mai găsesc oameni care să lucreze pentru ei. Că nu mai sunt timpurile de acum mulți ani când făceau coadă la ușa lor și-și alegeau ce lucrători voiau ei, în ce condiții și la ce salarii voiau, fără ca acei lucrători să poată să negocieze ceva.

Într-adevăr, situația aceasta a început să se observe de câțiva ani în toate domeniile. Tragi cu tunul și nu mai găsești oameni dispuși să vină și să-și rupă spinarea 10 ore pe zi pe un salariu de mizerie și să suporte toate hachițele patronului. De când s-a dat drumul la călătoria prin Europa, românii au învățat că își pot câștigă pâinea, ba încă ceva în plus, în alte țări. Iar patronii care și-au bătut joc ani de zile de resursa umană stau și bat din buze a pagubă.

E greu, într-adevăr. Problema salariilor ocupă un loc aparte în știința economică. Cărțile de economie politică acordă capitole importante acestei probleme, economiștii au analizat această problemă pe îndelete și au ajuns la niște concluzii.

Salariul este prețul refacerii forței de muncă, sună una dintre aceste teorii. Astfel, salariul trebuie să acopere costurile angajatului cu casa, masa, hainele și cu puțină distracție. Un salariu minim ar trebui să-i asigure lucrătorului chiria pentru locuință, o hrană sănătoasă și suficientă caloric pentru a-și putea reface forța de muncă, haine, mobilier, dar și accesul la concerte, filme, spectacole, pentru că omul, nefiind mașină, are nevoie să-și odihnească și creierul.

Acest lucru nu l-au prea înțeles patronii români, care, de ani de zile se comportă ca niște vechili pe moșie. Angajatul este cea mai prețioasă resursă a unei companii pentru că un angajat bun este cel mai greu de înlocuit. Bineînțeles, aceste teorii se prăfuiesc prin cărțile de economie, la noi patronii le știu pe toate dinainte de a se naște și nu au nevoie de sfaturile unor economiști morți.

În paranteză să notăm că, exact din acest motiv, au existat măriri de salarii în sănătate și construcții.

Dar nu e numai salariul cel care contează. Pe lângă salariu se plătesc și unele taxe și impozite. Problema este că, în această perioadă, se încearcă o schimbare în sistem. Sub pretextul scutirii de taxe a salariului minim, se ascunde, însă, un calcul veros. Orice salariat, pentru a lua pensie, trebuie să contribuie la bugetul de pensii, pentru a avea asigurare de sănătate, trebuie să contribuie la bugetul asigurărilor de sănătate și așa mai departe. Ca să fie mai clar, puteți folosi un calculator salariu net pentru a afla structura salariului brut.

Ori, cei care nu vor mai plăti nici o taxa, nici la asigurările sociale, nici la asigurările de sănătate, așa cum doresc unii lideri politici, cum vor mai fi asigurați? Căci nu este vorba de câteva zeci de persoane, procente importante (anul trecut era vorba de 42% din totalul contractelor de muncă) din salariați sunt pe salariul minim pe economie.

Să ne imaginăm că 40% dintre angajați vor rămâne fără asigurări de sănătate sau asigurări sociale. Pe termen scurt, vor câștigă câteva sute de lei. Dar dacă se vor îmbolnăvi, dacă vor avea nevoie de concediu medical, de tratament sau vor dori pensie, de unde?! Iată o bună întrebare și pot să pun pariu că aceia care propovăduiesc eliminarea tuturor taxelor de pe salariul minim cunosc răspunsul. Da, ați ghicit! Se pregătește un tun cu dedicație pentru piațaasigurărilor private!

Doi copii și un adult, răniți într-un accident la Livezi

Doi copii şi un adult au fost răniţi, duminică, în urma coliziunii dintre două autoturisme în localitatea Livezi, a informat purtătorul de cuvânt al ISU Bacău, maiorul Andrei Grecu.

“O victimă este conştientă, a fost descarcerată şi predată unui echipaj SAJ şi două victime conştiente care acuzau dureri la coloană, minori, au fost transportate la Centrul de Primiri Urgenţe Oneşti de o ambulanţă SAJ şi SMURD EPA”, a precizat Grecu.

Poliţiştii rutieri se află la faţa locului şi efectuează cercetări privind infracţiunea de vătămare corporală din culpă.

Accident pe E 85: 7 morți

Şapte persoane au decedat în accidentul produs, duminică, pe E85 DN2 Bacău – Adjud, fiind vorba de 5 adulţi şi 2 copii.

În accident au fost implicate un autoturism şi un microbuz. În autoturism erau cinci persoane – doi adulţi şi cinci minori, iar în microbuz şapte persoane adulte.

Potrivit ISU, au decedat un adult şi doi minori din autoturism şi patru adulţi din microbuz.

Autorităţile din Bacău au declanşat planul roşu de intervenţie în urma accidentului.

Doi dintre cei cinci răniţi în accidentul produs duminică pe DN2 E85, la ieşirea din localitatea Răcăciuni, – un copil şi un adult – sunt în stare gravă, a declarat purtătorul de cuvânt al Spitalului Judeţean de Urgenţă (SJU) Bacău, Mirela Romaneţ.

Ceilalţi trei răniţi – doi adulţi şi un copil – se află internaţi pe secţia de chirurgie, cu traumatisme multiple.

“Toţi cei trei adulţi sunt internaţi pe secţia chirurgie cu traumatisme multiple. Unul dintre ei este în sala de operaţie. Ceilalţi doi sunt monitorizaţi în vederea unei eventuale înrăutăţiri a stării lor de sănătate. Ambii sunt conştienţi. La copii situaţia este puţin diferită. Un copil de 3 ani este într-o stare mai bună, fiind internat pe secţia de chirurgie pediatrică cu un traumatism cranio-cerebral minor, contuzie toraco-abdominală şi escoriaţii. Cel de-al doilea, de 15 ani, este în stare foarte gravă şi este internat cu fractură de bazin, ruptură de splină, fractură femur drept şi tensiune 4 cu 2”, a precizat purtătorul de cuvânt al SJU Bacău.

Ce trebuie să știi despre sarcina extra-uterină

Sarcina ectopică este o complicație a sarcinii în care embrionul se atașează în afara uterului. Semnele și simptomele includ în mod clasic dureri abdominale și sângerări vaginale, dar mai puțin de 50% dintre femeile afectate au ambele simptome.

Durerea poate fi descrisă ca ascuțită, plictisitoare sau crampoasă. Durerea se poate răspândi și pe umăr dacă a apărut sângerare în abdomen. Sângerările severe pot duce la ritm cardiac rapid, leșin sau șoc. Cu excepții foarte rare, fătul nu poate supraviețui.

Până la 10% dintre femeile cu sarcină ectopică nu prezintă simptome, iar o treime nu au semne medicale. În multe cazuri, simptomele au specificitate scăzută și pot fi similare cu cele ale altor tulburări genito-urinare și gastro-intestinale, cum ar fi apendicita, salpingita, ruperea chistului corpului galben, avortul spontan, torsiunea ovariană sau infecția tractului urinar. Prezentarea clinică a sarcinii ectopice are loc în medie la 7,2 săptămâni după ultima menstruație normală, cu un interval de patru până la opt săptămâni. Prezentările ulterioare sunt mai frecvente în comunitățile private de abilități moderne de diagnostic.

Semnele și simptomele sarcinii ectopice includ hCG (Gonadotropina corionică umană) crescut, sângerări vaginale (în cantități variabile), dureri abdominale inferioare bruște, dureri pelvine, un col uterin, o masă anexă sau sensibilitate anexă. În absența evaluării cu ultrasunete sau hCG, sângerările vaginale abundente pot duce la un diagnostic greșit de avort spontan. Greața, vărsăturile și diareea sunt simptome mai rare ale sarcinii ectopice.

Ruptura unei sarcini ectopice poate duce la simptome precum distensie abdominală, sensibilitate, peritonism și șoc hipovolemic. O femeie cu sarcină ectopică poate fi excesiv de mobilă cu o poziție verticală, pentru a reduce fluxul sanguin intrapelvic, ceea ce poate duce la umflarea cavității abdominale și poate provoca dureri suplimentare.

Cauza unei sarcini ectopice nu este întotdeauna clară. În unele cazuri, următoarele condiții au fost corelate cu o sarcină ectopică:

– inflamație și cicatrici ale trompelor uterine dintr-o afecțiune anterioară, infecție sau intervenție chirurgicală
– factori hormonali
– anomalii genetice
– defecte congenitale
– afecțiuni medicale care afectează forma și starea trompelor uterine și a organelor de reproducere

Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă poată oferi informații mai specifice despre starea dumneavoastră.

Toate femeile active sexual prezintă un anumit risc pentru o sarcină ectopică. Factorii de risc cresc cu oricare dintre următoarele:

– vârsta maternă de 35 de ani sau mai mult
– antecedente de chirurgie pelviană, chirurgie abdominală sau avorturi multiple
– istoric al bolii inflamatorii pelvine (PID)
– antecedente de endometrioză
– concepția a avut loc în ciuda ligaturii tubare sau a dispozitivului intrauterin (DIU)
– concepție ajutată de medicamente sau proceduri de fertilitate
– fumat
– antecedente de sarcină ectopică
– antecedente de boli cu transmitere sexuală (BTS), cum ar fi gonoreea sau chlamydia
– anomalii structurale în trompele uterine care îngreunează călătoria oului

Dacă aveți oricare dintre factorii de risc de mai sus, discutați cu medicul dumneavoastră. Puteți lucra cu medicul dumneavoastră sau cu un specialist în fertilitate pentru a minimiza riscurile pentru viitoarele sarcini ectopice.

Dacă bănuiți că ați putea avea o sarcină ectopică, consultați imediat medicul dumneavoastră. Sarcinile ectopice nu pot fi diagnosticate de la un examen fizic. Cu toate acestea, medicul dumneavoastră poate efectua în continuare unul pentru a exclude alți factori.

Un alt pas către diagnostic este o ecografie transvaginală. Aceasta implică introducerea unui instrument special de tip baghetă în vagin, astfel încât medicul dumneavoastră să poată vedea dacă un sac gestațional se află în uter.

Medicul dumneavoastră poate utiliza, de asemenea, un test de sânge pentru a determina nivelurile de hCG și progesteron. Aceștia sunt hormoni care sunt prezenți în timpul sarcinii.

Dacă aceste niveluri hormonale încep să scadă sau să rămână aceleași în decurs de câteva zile și un sac gestațional nu este prezent într-o ecografie, este probabil vorba despre sarcina ectopică.

Dacă aveți simptome severe, cum ar fi dureri semnificative sau sângerări, este posibil să nu existe suficient timp pentru a finaliza toți acești pași. Trompa uterină se poate rupe în cazuri extreme, provocând sângerări interne severe. Medicul dumneavoastră va efectua apoi o intervenție chirurgicală de urgență pentru a oferi tratament imediat.

Predicția și prevenirea nu sunt posibile în fiecare caz. Este posibil să vă puteți reduce riscul printr-o bună întreținere a sănătății reproducerii. Puneți partenerul dvs. să poarte prezervativ în timpul sexului și limitați numărul de parteneri sexuali. Acest lucru vă reduce riscul de boli cu transmitere sexuală, care pot provoca boala inflamatorie pelviană, o afecțiune care poate provoca inflamații în trompele uterine. Totuși, nu s-a constatat o legătură între candidoza vaginală și apariția sarcinii extrauterine.

Mențineți vizite regulate cu medicul dumneavoastră, inclusiv examene ginecologice regulate și screening-uri periodice ale BTS. Luarea de măsuri pentru îmbunătățirea sănătății personale, cum ar fi renunțarea la fumat, este, de asemenea, o bună strategie preventivă.

Shakshouka – ochiuri în sos picant de roșii

De regulă, shakshouka (“amestec” în dialectul magrebian al limbii arabe) denumește un preparat alcătuit din ouă poșate într-un sos picant pe bază de roșii, ardei, ceapă și usturoi, condimentat cu chimion, boia iute, piper de Cayenne și nucșoară. Paternitatea sa este disputată între Imperiul Otoman, Maghreb și Yemen. Este o mâncare foarte populară în Israel, unde se pare că a fost introdusă de evreii tunisieni, descendenți ai evreilor din Imperiul Otoman. Cel puțin așa afirmă Wikipedia.

_110

Contează mai puțin cine, cum și când a inventat-o, important este că plecând de la ingredientele de bază (ouă, roșii, condimente și ierburi) se pot concepe zeci, dacă nu chiar sute de variațiuni pe temă. Am încropit și eu câteva variante de shakshouka, două dinte acestea fiind cele povestite mai la vale. Am folosit pentru sos un amestec de roșii (cherry) proaspete și pulpă de roșii din conservă, dar – funcție de cât timp aveți la dispoziție – puteți folosi doar conservă de roșii (pentru varianta rapidă) sau roșii proaspete bine coapte, pe care le opăriți, le curățați de pieliță și le tăiați în cuburi. Puteți s-o faceți mai mult sau mai puțin picantă, puteți s-o garnisiți cu pătrunjel sau cu coriandru. La condimente, pe lângă clasicele piper și ardei iute, puteți încerca și altele, mai mult sau mai puțin exotice.

Continuarea, AICI

Despre brățările dacice

Bratari dacice descoperite la Sarmizegetusa Regia, datand din secolele I - II dH FOTO: Cristian Chirita

Brățările dacice au fost folosite ca ornamente, monede, însemne de rang înalt și jertfe votive. Dacii purtau brățări de diferite tipuri, dar cea mai caracteristică piesă a bijuteriilor lor erau brățările mari cu mai multe spirale; gravat cu palmete spre capete și care se termină sub forma unui cap de animal, de obicei cel al unui șarpe.

Numeroase brățări au fost făcute din bronz și aur și multe dintre ele au fost găsite în Transilvania, lângă sursele minereurilor utilizate la fabricarea lor.

În trecut, pe baza unei selecții relativ mici de descoperiri arheologice, unii cercetători considerau că arta geto-dacilor era geometrică și non-iconică. Acest lucru a dus la reprezentările zoomorfe ale brățărilor dacice fiind văzute ca o expresie a artei poporului de stepă și, în special, a artei scite. Majoritatea descoperirilor arheologice până în prezent arată că principalul aspect al toreuticii geto-dacice este de fapt un stil de motiv zoomorf propriu.

Acest stil dacic de artă animală apare în momentul în care diverse surse istorice antice încep să înregistreze geto-dacii ca entitate etnică a familiei tracice mai mari; prin urmare, această expresie artistică ar putea fi considerată ca fiind specifică societății dacice din ultimele secole î.Hr.

Unii cercetători susțin că motivele zoomorfe din acea perioadă nu reprezintă niciun fel de zoolatrie a geto-dacilor. Acestea ar fi motive iconografice care evidențiază și înmulțesc anumite atribute ale zeităților sau ale regilor.

Dacii au înlocuit aurul în perioada epocii I a fierului, cu argintul în epoca fierului II. Tipurile de ornamente s-au schimbat și ele, poate din cauza noilor structuri sociale și ierarhie sau din cauza schimbărilor preferințelor aristocrației populare și sacerdotale.

Dacii au absorbit influențe de la celții occidentali și de sciții din est, dar și-au dovedit originalitatea artistică. Stilul de brățară al primelor este mai individualizat, deoarece sintetizau elementele locale mai vechi provenite din epoca bronzului într-o nouă combinație adaptată pentru a include formele și motivele decorative contemporane.

Obiectele specifice războinicilor (armuri, hamuri etc.) au devenit preponderente începând cu secolul al V-lea î.Hr., spre deosebire de obiectele decorative (brățări, pandantive, cercei lungi) care au predominat în epoca bronzului și în perioada de tranziție care a dus la fier.

În secolele II și I î.Hr. obiectele militare din aur și argint sunt înlocuite astfel încât comorile perioadei La Tène târzii dacice cuprind ansambluri ceremoniale de ornamente din argint și accesorii vestimentare, brățări împreună cu vaze cu cupă cu picioare.

Ornamentarea cu motive geometrice și în spirală a brățărilor anterioare este mai des înlocuită cu reprezentări zoomorfe și vegetale. Decorațiile brățărilor care au fost găsite, pe întreg teritoriul locuit de daci, constau din linii tăiate în forme de brad, puncte, cercuri, palmete, valuri și motive de mărgele.

Brățara de argint dacică este una dintre operele de artă caracteristice epocii clasice dacice, iar cel mai reprezentativ ornament pe ele este protomul de șarpe. Brățările dacice au fost considerate în principal ca podoabe pentru femei, dar nu poate fi exclus faptul că unele tipuri de brățări, în special cele multi-spirale, reprezentau însemne ale funcțiilor politico-militare și sacerdotale și, prin urmare, erau purtate de bărbați.

Brățările au devenit parte a obiectelor pe care dacii le-au selectat ca ofrande votive depuse în afara așezărilor.

Obiectele de aur în general și brățări din aur pentru femei au fost descoperiri arheologice rare în timpul săpăturilor. O explicație ar putea fi că romanii au adunat toate obiectele de aur cu forța după cucerirea Daciei. Unii au explicat lipsa acestor tipuri de descoperiri arheologice ca urmare a unor motive religioase dacice, tot aurul fiind adunat de preoți și dat regelui dac. Numeroși cercetători au susținut existența unui monopol regal al exploatării aurului și argintului în Dacia și că, după cucerirea romană, acest monopol a trecut la împăratul roman.

Brățările de aur, împodobite cu frunze și capete de șarpe, cântăresc în jur de 1 kilogram fiecare. Majoritatea prezintă teme artistice și de design similare, dar nu există două brățări identice.

 

 

Trei răniți după ce un autoturism a intrat într-un TIR

Trei persoane au fost rănite, miercuri, în urma coliziunii dintre un autotren şi un autoturism pe DN11, în localitatea Măgura, a anunţat purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Bacău, maiorul Andrei Grecu.

“În urma accidentului dintre un autotren şi un autoturism a rezultat o victimă încarcerată, conştientă, iar alte două persoane implicate primesc îngrijiri medicale la faţa locului”, a precizat purtătorul de cuvânt al ISU Bacău.

Răniţii vor fi transportaţi cu ambulanţele la spital.

Traficul rutier între municipiile Bacău şi Oneşti este blocat pe ambele sensuri.

Poliţiştii rutieri se află la faţa locului şi efectuează cercetări în cadrul unui dosar penal de vătămare corporală din culpă.

Aerostar Bacău va produce drone tactice Watchkeeper X

Aerostar Bacău a semnat un contract cu compania britanică U-TacS pentru realizarea în România de drone tactice Watchkeeper X, a anunţat, miercuri, preşedintele Consiliului Judeţean (CJ), Valentin Ivancea.

Acesta a participat la semnarea contractului în prezenţa directorilor generali ai celor două companii, Grigore Filip şi Yogev Dahan.

“Prestigioasa companie băcăuană Aerostar – recunoscută în ţară şi peste hotare – pune judeţul Bacău pe harta locurilor unde se realizează proiecte de înaltă tehnologie, ce pot fi utilizate atât în domeniul securităţii naţionale, inclusiv supravegherea frontierelor, cât şi pentru monitorizarea infrastructurii critice. Prin intermediul acestui parteneriat, Aerostar – unul dintre cei mai importanţi angajatori băcăuani – îşi reconfirmă statutul de companie robustă şi rezilientă, capabilă să facă faţă cu succes provocărilor, tot mai complexe, din lumea de azi”, a scris, pe Facebook, preşedintele CJ Bacău.

Compania U-TacS, specializată în producerea de drone militare, va transfera din Marea Britanie în România tehnologie pentru producţia dronelor Watchkeeper X, a declarat, marţi, la Bacău, directorul general al U-TacS, Yogev Dahan.

“U-TacS este foarte mândră să fie parte din acest consorţiu, care va propune forţelor armate române sistemul de avioane fără pilot Watchkeeper X. Suntem foarte bucuroşi să ne aflăm astăzi aici şi să creăm acest consorţiu, cu companii partenere din industria românească, pentru a răspunde unui program cu un produs care noi credem că satisface în totalitate cerinţele partenerilor români şi suntem bucuroşi că în viitor vom putea să transferăm o serie de tehnologii din Marea Britanie în România”, a afirmat Yogev Dahan.

Directorul general al U-TacS, Yogev Dahan, şi preşedintele şi director general al Aerostar Bacău, Grigore Filip, au semnat marţi la Bacău un Memorandum de Înţelegere pentru crearea unui consorţiu care să producă dronele Watchkeeper X.

Consorţiul va include şi participarea companiilor Thales Systems România, Romaero SA şi a Institutului Naţional de Cercetare Aerospaţială din România “Elie Carafoli”, potrivit unui comunicat al U-TacS.

Compania U-TacS, joint-venture creat de companiile din industria apărării Elbit (Israel) şi Thales (Marea Britanie), intenţionează să coopereze cu mai multe firme din România pentru producerea locală a dronelor Watchkeeper X, fiind interesată de contractul de achiziţionare de drone în valoare de peste 270 de milioane de dolari anunţat de Ministerul Apărării Naţionale.

În cadrul ceremoniei de semnare a Memorandumului de Înţelegere, preşedintele şi director general al Aerostar Bacău, Grigore Filip, a subliniat că îşi doreşte ca parteneriatul dintre compania românească şi U-TacS să fie unul de succes pentru România.

 

Scurtă incursiune în istoria caselor de bani

De-a lungul veacurilor, omenirea a căutat să-și protejeze bunurile de hoți sau de foc. Egiptenii și-au îngropat sulurile adânc în piramide. Asirienii au îngropat duplicate ale unor documente importante în locații separate. Grecii și-au sculptat înregistrările importante pe plăci de fildeș.

Când niciun material de înregistrare nu s-a dovedit adecvat pentru protecția împotriva distrugerii, oamenii și-au îndreptat talentele către dezvoltarea de dispozitive de protecție pentru a găzdui înregistrări.

Iulius Cezar și-a depus înregistrările în cutii de fier puternice, dar a constatat că metalul conducea cu ușurință căldura unui incendiu. Nobilii feudali construiesc bolți subterane și pun paznici de încredere pentru protecția lor. Negustorii secolului al XV-lea au inventat cufărul, făcut celebru de poveștile cu pirați și comori, realizat din stejar și întărit cu benzi de fier.

Primul seif inventat datează din secolul al XIII-lea î.Hr. și a fost găsit în mormântul faraonului Ramsesa II. Acesta a fost realizat din lemn și a constat dintr-un sistem de blocare asemănător blocării moderne a bolțului cu pini.

Nevoia de a oferi cea mai mare securitate pentru a-și proteja bunurile și mărfurile furate i-a inspirat pe negustorii romani să inventeze un sistem de blocare cu cleme fixe. Acesta a fost un salt masiv pentru sistemele de securitate și blocare. Și, pentru a crește în continuare securitatea, au folosit diferite dimensiuni și forme de crestături, astfel încât fiecare încuietoare ar necesita o cheie diferită pentru a o deschide.

În timpul dinastiei Tang (618-907), când China era cea mai prosperă țară din lume, bogăția era adesea depozitată sub formă de mărfuri fizice valoroase deținute sub pază armată în depozite private. Cea mai obișnuită marfă folosită pentru depozitarea bogăției la acea vreme era mătasea. Uneori, în loc să se păstreze metale prețioase sau minerale, cum ar fi sarea obișnuită.

De-a lungul Evului Mediu și al Renașterii, cutiile sau lăzile din lemn cu blocare au rămas sistemul de depozitare sigur standard. O construcție pe bază de lemnu tare și gros era norma; sculpturile decorative ornate se găsesc uneori pe exteriorul exemplelor supraviețuitoare din secolul al XIII-lea încoace.

Adăugarea frecventă a mai multor șuruburi de blocare pentru securitate a adăugat considerabil greutăți și dificultăți de deschidere și închidere seifurilor medievale. Au fost folosite capace articulate, dar având în vedere construcția extrem de grea care face ca capacele de pe seifuri mai mari să fie dificil de ridicat, au fost folosite uneori ușile laterale articulate.

Încuietorile și cheile utilizate au variat în complexitate în funcție de cerințele de securitate. Fixările de fier în formă de cerc au fost utilizate în mod obișnuit pentru rezistență, iar șuruburile de fier cu blocare multiplă au fost uneori adăugate pentru o siguranță suplimentară.

Încuietorile combinate erau utilizate în Orientul Mijlociu Islamic, după cum a documentat Al-Jazari în Cartea sa de cunoaștere a dispozitivelor mecanice ingenioase. Alte exemple de origine similară au fost păstrate în muzeele din Copenhaga, Danemarca și Boston, SUA până în prezent.

Încuietorile combinate erau de asemenea utilizate în Europa Renașterii, așa cum este descris de matematicianul italian Gerolamo Cardano din secolul al XVI-lea, despre care se spune că și-a inventat propriul model de lucru.

În secolul al XVI-lea construcția și arhitectura s-au dezvoltat mai repede decât în trecut, ceea ce a dus la inovații în proiectarea sistemelor de blocare și a cheilor. Mai mult, seifurile nu au fost pur și simplu îmbunătățite din punct de vedere al securității – oamenii au cerut ca și sistemele și seifurile lor de securitate să arate bine.

În anii 1820, se spune că inventatorul Jesse Delano din New York a conceput o nouă metodă de construcție pentru o protecție sporită împotriva incendiilor. Aceasta s-a bazat parțial pe îmbibarea cadrului interior din lemn într-o soluție de aluminiu și hidroxid de potasiu și parțial pe înconjurarea lemnului cu un înveliș cuprinzând un amestec de argilă, var, grafit și mică.

Până la mijlocul anilor 1830, seifurile de fier forjat ignifuge erau făcute de C. J. Gayler din New York City. Acestea erau disponibile într-o gamă largă de dimensiuni adecvate pentru a fi utilizate de clienți cu nevoi diferite, de la comercianți la birouri de înregistrări și bănci. Seifurile rezistente la foc erau utilizate în anii 1840; și începând cu anii 1830, numeroase brevete au fost depuse în Statele Unite pentru „îmbunătățirea seifurilor rezistente la foc”.

În 1835, inventatorii englezi Charles și Jeremiah Chubb din Wolverhampton, Anglia, au primit un brevet pentru un seif antiefracție și au început o producție de seifuri. Frații Chubb produceau încuietori din 1818. Chubb Locks a fost o companie independentă până în 2000, când a fost vândută către Assa Abloy.

În 1866 și 1867, lăcătușul american Linus Yale Jr., care împreună cu tatăl său Linus Yale Sr. poartă responsabilitatea pentru marca de încuietori Yale – este una dintre cele mai familiare din lume până în prezent – a depus brevete SUA 52.484 și 71.110 pentru seifuri antiefracție.

La 2 noiembrie 1886, inventatorul Henry Brown a brevetat un „recipient pentru depozitarea și conservarea hârtiei”. Recipientul era ignifug și rezistent la accidente, deoarece a fost fabricat din metal forjat. Cutia a putut fi securizată în siguranță cu o încuietoare și o cheie și, de asemenea, a putut menține organizarea, oferind diferite sloturi pentru a organiza lucrări importante.

Abia în 1917, seifurilor li s-au făcut teste rezonabile pentru protecția împotriva pericolelor de incendiu. Rezultatele primelor teste standardizate au dovedit că multe dintre vechile teorii despre protecția adecvată erau false. După test, producătorii au schimbat radical metodele de construcție.

Un seif masiv, greu, pare că poate oferi o mulțime de protecție. Dar, dacă este vechi, probabil că și-a pierdut toate proprietățile de protecție la foc pe care le-a avut vreodată. Dacă a fost făcută înainte de 1917, nu a avut niciodată o parte din protecția pe care o considerăm necesară astăzi.

Majoritatea seifurilor fabricate înainte de 1917 erau izolate cu apă și ciment. Când apa s-a evaporat, nu a mai rămas nimic pentru a face pătura de abur care protejează documentele de căldură.

Astăzi, specificațiile pentru seifuri includ unii sau toți parametrii următori:

  • Rezistență la efracție
  • Rezistent la foc
  • Rezistența la mediu (de exemplu, la apă sau praf)
  • Tipul de blocare (de exemplu, combinație, cheie, blocare temporală, blocare electronică)
  • Locație (de exemplu, sigură pe perete, sigură pe podea)
  • Seifuri inteligente ca parte a unui sistem automat de gestionare a numerarului

Este adesea posibil să se deschidă un seif fără acces la cheie sau cunoștințe despre combinație; această activitate este cunoscută sub numele de cracking sigur și este o temă populară în filmele de jaf.

Echipamentul de protecție împotriva incendiilor rezistent la foc constă din dispozitive autonome care încorporează corpuri izolate, uși, sertare de bani sau capace sau dispozitive cu mai multe sertare nerecomandate care găzduiesc recipiente clasificate individual care conțin unul sau mai multe compartimente interioare pentru stocarea înregistrărilor.

Seifurile rezistente la efracție sunt evaluate în funcție de rezistența lor la tipul de unelte care urmează să fie utilizate în atacul lor și, de asemenea, durata atacului.

Seifurile pot conține, de asemenea, hardware care distribuie automat numerar sau validează facturile ca parte a unui program de facturare care gestionează numerarul.

Câte ceva despre cărțile vechi

În ce constă frumusețea unei cărți? Stiți să răspundeți la o asemenea întrebare?
O carte reprezintă, în esență, două lucruri: ceea ce este scris – textul, adică – și lucrul pe care este scris – suportul. Nu discutăm aici despre cărțile electronice sau audio; există și așa ceva dar pentru un împătimit de cărți ele sunt ceea ce este hip-hop-ul pentru un ascultător de muzică clasică.

O carte frumoasă nu poate avea un corp urat, chiar dacă Balzac a spus, la un moment-dat, că e în stare să tipărească și pe hârtie de împachetat, numai să scoată un preț cât mai mic.

Un text frumos trebuie să aibă un suport frumos. O capodoperă nu e completă dacă e tipărită pe hârtie cenușie, cu litera aruncată în pagină și coperți subțiri ca hârtia creponată.

În plus, o hârtie de calitate, o legătură bună și o coperta cel puțin cartonată dacă nu din piele sunt o garanție a faptului că acea carte va trece peste secole.

Hârtia e mai rezistentă decât orice circuit electonic; dacă vrei să păstrezi un lucru cât mai mult, îl tipărești, nu-l înmagazinezi pe banda magnetică sau în memoria unui computer.

Dar cărțile frumoase sunt scumpe. Desigur, cărțile noi sau cele extrem de vechi. Am văzut ediții de la 1700 re-legate în piele cu prețuri de mașini de lux. Sunt cărți a căror valoare nu poate fi estimată. Și sunt cărți frumoase, plăcute ochiului, bine lucrate și care costă cât un pachet-două de țigări.

Dar pentru a le găsi trebuie să căutați prin anticariate. Nu neapărat prin magazine, ci și online pentru că au apărut o mulțime care-ți arată și fotografii sau informații despre o carte sau alta. Poți să vezi dacă e cartonată, din ce an este, în ce stare se află iar, uneori, sunt și reduceri de prețuri substanțiale.

Multă lume s-ar putea întreba de ce să dai niște bani în plus sau să pierzi timp prețios căutând un exemplar mai vechi al unei cărți pe care o găsești cu câțiva lei, într-o ediție mai nouă?

În afară de faptul că s-ar putea să dați peste o carte foarte bine lucrată (în anii ’70-80 s-au tipărit o mulțime de cărți dar, de multe ori, în ediții ieftine) s-ar putea să aveți surpriză să gasiți diferențe la text.

De exemplu, ediția din 1940 a cărții “România cum era până în 1918”, a lui Nicolae Iorga are fragmente care în ediția tipărită în 1972 lipsesc, fiind evidențiate cu puncte de suspensie.

Dacă sunteți pasionat de cărți și de citit, puteti găși o sumedenie de cărți ieftine online. Unele de-a dreptul fantastice atât ca și conținut cât și ca aspect. Iar pentru unele o să aveți nevoie de multivitamine ca să le digerați! Să fiți siguri!

Pe acest site folosim instrumente de primă sau terță parte care stochează fișiere mici ( cookie ) pe dispozitiv. Modulele cookie sunt utilizate în mod normal pentru a permite site-ului să ruleze corect ( cookie-uri tehnice ), pentru a genera rapoarte de utilizare a navigației ( cookie-uri de statistici ) și pentru a promova serviciile cookie-uri de profil ). Putem folosi direct cookie-urile tehnice, dar aveți dreptul să alegeți dacă doriți sau nu să activați cookie-urile statistice și de profil . Activând aceste module cookie, ne ajuți să vă oferim o experiență mai bună .