De ceva vreme, lângă Cora Bacău (fosta “Confecția”, pentru connaisseurs), s-a deschis o cârciumă. Zisă “Berăria cu Noroc”. Cu terasă, cu design fain, cu poze pe pereți, mă rog; cu tot ce trebe unei locante aproape de buricul târgului.
Prima și a doua vizită la sus-numitul stabiliment au fost în regulă. Adecătălea am băut bere și “am servit” cârnați de bere alături de focaccia (care vine în trei variante: simplă, cu brânză, cu usturoi). Cârnații picanți (cât să te facă să mai iei o bere), focaccia decentă, berea rece. Prețuri normale, servire așa și așa (cât poți cere unui garçon ori unei fătuci pe care-i plătești cu minimul pe economie, explicându-le că câștigul lor vine din bacșiș, ciubuc, tips – după naționalitatea și cunoștințele lingvistice ale patronului).
La cea de a treia (și ultima) vizită făcută acolo, m-a pus naiba să ies din tipare. Adică să comand, din menu, evident, altceva decât bere & cârnați. Din bogatul meniu de două duzini de pițe (că nu le pot numi pizza), am ales-o pe cea zisă a “Casei”: sos de roșii, mozarella, cârnați picanți, ciuperci, prosciutto cotto, măsline. 25 de lei la 750 g, un preț decent.
Integral, aici.
