Blestemul României postdecembriste: sistemul ticăloșit

bsn (1)

Nu știu câți dintre dumneavoastră pot sta liniștiți privind cu jind la telenovele sau la știrile și filmele cu crime și handicapați ce-și trag în freză, dar cei cu scaun la cap au fost și sunt cu ochii și cu mintea ațintite la subiectele fierbinți ce se dezbat în ultima perioadă, unele de o gravitate fără precedent cu privire la parcursul istoric al ultimului deceniu, unul ce poate prefigura evoluția sau involuția noastră viitoare, ca entitate de sine stătătoare, stăpână sau nu, pe destinul său, pe tot ceea ce înseamnă pământ românesc, tradiție, identitate culturală și spirituală.

Am dat într-un clocot de mânie la ceea ce mi-a fost dat să văd și să aud într-un rezumat al dezastrului produs de regimul Băsescu, în speță, fapte dovedite și confirmate nu doar de jurnaliștii despre care spuneam în episodul trecut că sunt adevărați profesioniști, obiectivi, și nepărtinitori, ci și de tot mai mulți procurori, care au început să scoată de la naftalină marile dosare de corupție.

Deși pare aproape ireal, demonstrațiile și dovezile puse la dispoziția anchetatorilor ne înfățișează tot mai clar jaful, nemerniciile și umilințele la care au fost supuși românii în perioada la care făceam referire:

– milioane de euro au fost dirijate prin diverse artificii financiare de la bugetul statului către murdara campanie prezidențială din 2009 a celui care avea să redevină, și tot printr-o serie de artificii, de data aceasta electorale (persoane decedate care au votat, înregistrarea la Paris a unui vot la 13 secunde, tipărirea de buletine de vot în plus, procese verbale modificate) pentru a doua oară și de altfel, doar formal președinte al României, dar niciodată al tuturor românilor!;

– peste 4 miliarde de euro (!!!!!!!) reprezintă despăgubirile acordate de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP ) în perioada 2006 – 2014 mafiei retrocedărilor (și tot de la bugetul de stat), în timp ce adevărații proprietari se judecă și acum sau sunt scoși de pe listă;

– numai în 2011, regimul de tristă amintire Băsescu-Boc închidea circa 70 de spitale, în timp ce clanul Udrea-Cocoș și alți amici din gașca lor învârteau afaceri de zeci de milioane de euro cu medicamente, reactivi pentru analize, etc, bani plătiți din același buget, bineînțeles, al statului;

– zeci de milioane de euro au fost plătiți în ultimii ani de la bugetul statului pentru ,,competentele” decizii ale unor instanțe judecătorești, în urma plângerilor pe care le-au făcut sute de români la CEDO, ca efect al justiției ,,independente”;

– mulți procurori eliberați din funcție pentru că au avut curajul să nu accepte presiunile, șantajul și amenințările din sistem cu privire la dosarele ce-l privesc pe Băsescu și apropiații lui, dar și mai mulți procurori care au măsluit dosare, care au schimbat încadrarea juridică sau au dosit probe în marile cazuri de corupție ce îl vizează pe fostul președinte și gruparea lui de mafioți (vezi procurorii incriminați, în frunte cu Alina Bica, Camelia Sutiman și alții; vezi cazul dosarului penal al lui Băsescu, cel cu Cășuneanu, catalogat ,,lucrare diversă”, după ce acesta a fost reales în funcție, dosar despre care am amintit în episodul trecut);

– înșelarea și batjocorirea a peste 7,5 milioane de români care au votat la referendumul din 2012 pentru înlăturarea lui Băsescu, vod nevalidat printr-o erată scoasă peste noapte din mâneca largă a CCR (,,Traian Băsescu repurtează o victorie îngrozitoare asupra poporului român: 7,5 milioane de oameni au fost îngenunchiați de votul a șase judecători numiți politic și convinși – ultimul chiar în acest week-end – că în Europa de astăzi un conducător poate rămâne în funcție împotriva voinței poporului său. Votul CCR dovedește că, la fel ca în perioada comunistă, cine deține instituțiile de forță conduce țara, indiferent de voința poporului. Ori, în aceste ultime două luni, dl. Băsescu a făcut uz de toate instituțiile pe care le deține: Parchetul, Curtea Constituțională, CSM-ul și serviciile secrete. La asta se mai adaugă câteva instituții de presă, care au încercat, la fel ca Scânteia pe vremuri, să dea o explicație loviturii monstruoase aplicată poporului român. Dar nici aceste instituții nu ar fi reușit să-l salveze pe Traian Băsescu, dacă nu ar fi existat, în afară de lipsa de experiență a premierului Victor Ponta, și un sprijin direct din partea Washington-ului și Bruxelles-ului” – Bogdan Chirieac – articolul ,,Victoria lui Băsescu împotriva poporului român”, 2012).

Acestea sunt doar câteva exemple din multitudinea faptelor murdare săvârșite de regimul băsescian, ca să nu mai vorbim de alte sute de milioane de euro prăduite și rezultate din devalizarea și subminarea economiei naționale prin spălare de bani, evaziune fiscală și corupție până la cel mai înalt nivel, în timp ce, salariile bugetarilor și veniturile pensionarilor erau drastic diminuate iar TVA-ul creștea, ceea ce a și dus la scăderea nivelului de trai al românilor.

Toate acestea, ca și multe altele, sunt rezultanta ,,reformei statului” în varianta asumată de regimul Băsescu, de fapt o megastructură de tip mafiot, un sistem ticăloșit, care nu a putut să-și facă de cap fără sprijinul și participarea directă sau indirectă a unor instituții puse în slujba acestuia și acoliților lui, și nu a statului, care, ar fi trebuit să fie cu adevărat unul de drept…

,,Importante” personaje din apropierea lui Băsescu sunt chemate la interviurile cu procurorii formând obiectul unor dosare penale fără precedent în jurisprudența românească, presa și televiziunile care i-au cosmetizat în ultimii zece ani hâda față a lui Băsescu și i-au ascuns jocurile murdare, intră rând pe rând în insolvență, iar o parte dintre activele mobiliare și imobiliare deținute de susnumitul împreună cu ,,frumoșii nebuni” ai găștii lui, sunt supuse sechestrului și probabil ulterior confiscării, cum de fapt ar fi normal să se întâmple.

Și, la fel de normal ar fi ca el să ne întâmpine cu zâmbetul lui tâmp, de după gratii, rostind ușor, de-abia șoptit, într-un moment de supremă luciditate : ,,Cred că o să trăiți bine, mai ales fără mine”.

Romulus Dan BUSNEA

P. S. În cazul lui Băsescu, și nu numai, invocarea în favoarea propriei salvări a unor sloganuri și idei fără suport se pierd în fața argumentelor ce au la bază documente, dovezi și declarații incriminatorii la adresa lui, a echipajului și prietenilor pupincuriști aflați la bordul navei sale.
Chiar și cu el la timonă, nava se scufundă în adâncuri. Încet, dar sigur…
Un strigăt de ajutor, se pierde undeva în noapte (probabil în noaptea minții), iar lumea
nu-l aude…