De cum au trecut sărbătorile Pascale, ai mei bloggeri culinari colegi s-au repezit întru a publica varii variante (ce faină aliterație am găsit!) de ciorbe de lobodă (le găsiți aici, aici și aici). Nici măcar Antena3 nu s-a putut abține, și a zis, în stilu-i caracteristic: “A mâncat ciorbă de lobodă, mai multe zile la rând. Ce s-a întâmplat în corpul ei: <<Nu pot să cred!>>” (nu vă dau linkul, pentru că nu vreau să vă tâmpesc). Ciorba de lobodă este o zamă lungă, numai bună de umplut zilele din postul Paștelui, până la Înviere. O găsiți aici, dacă vreți s-o reproduceți în 2018. Paștele a trecut, loboda încă se găsește pe tarabe, iar ceva carne de miel mai găsim pe la gospodari. Că doar n-ați fi făcut-o pe toată drob ori friptură! Sunt părți ale mielului care nu merg nici la drob, nici la friptură, dar ar merge bine la o ciorbă de miel (ori la un borș de miel, cum i-am zice aici, la Moldova): câteva coaste, carnea de la gât, coada, căzăturile de la friptura de miel.
