Bucuria spiritului, bucuria iubirii

Aș dori să precizez de la bun început că volumul ,,Povestea unui colț de rai Slănic-Moldova pe care îl voi lansa la Onești, vineri, 17 mai 2013 (la Cafeneaua Literară, din str. Libertății, nr. 11 din municipiul Onești, cu începere de la ora 17.30), aflat acum la cea de-a doua ediție (cu toate noutățile, modificările și adăugirile inserate), nu este unul stricto sensu monografic (,,rămas în zona istoriei literare de aulă academică”) – deși păstrează caracteristicile unei astfel de lucrări – ci mai degrabă, avem de-a face cu o poveste ce tratează evoluția în timp a stațiunii Slănic-Moldova, prin prisma mai multor genuri publicistice specifice jurnalismului ce parcurg etapele unei activităţi laborioase din punct de vedere documentaristic (strângerea, verificarea şi prezentarea informaţiilor referitoare la evenimentele trecute şi prezente, adică acea investigaţie de tip jurnalistic), incluzând aici anumite tendinţe, rezultate, personaje-cheie și portrete literare, texte inedite şi mărturii ale contemporanilor, reconstituirea atmosferei specifice epocilor pe care le traversează cartea, toate acestea având însă la bază, studii de fundamentare istorico-științifică, documente și lucrări de mare valoare istorică și literară.

Practic, am avut în față un joc de puzzle, un joc tipic britanic, un joc al răbdării, care constă în reconstituirea unui întreg, a unei imagini sau a unui obiect, prin îmbinarea mai multor piese, a unor fragmente decupate. Cam asta e tot ceea ce am făcut eu, dar vă spun cu mâna pe inimă că nu a fost deloc ușor, deși, satisfacția finală, cea a momentului în care am reușit recompunerea din mulțimea de fragmente a imaginii orășelului-stațiune (unele dintre ele pierdute printre amintirile din lada sa cu zestre, sau în abisul timpului), a fost una uriașă, direct proporțională cu efortul întreprins.

Am găsit povești încântătoare și oameni deosebiți, am aflat după îndelungi căutări, despre fapte și evenimente istorice de mare importanță pentru soarta țării petrecute în timpul celor două conflagrații mondiale. Am insistat de această dată mai mult asupra celui de-Al Doilea Război Mondial, atunci când Slănicul era un punct de reper căutat pe harta războiului, întrucât fiind amplasat destul de aproape de linia frontului dar și strategic, într-o zonă mai retrasă a munților ce-l înconjoară, permitea retragerea în grabă a trupleor germane în caz de nevoie, fiind în același timp și locul de întâlnire, chiar în preajma actului istoric de la 23 August 1944, al celor doi mari actori de pe scena teatrului de război: Mareșalul Ion Antonescu și Generalul Hans Friessner, comandantul Grupului de Armate ,,Ucraina de Sud”, care își avea cartierul general cantonat în stațiunea Slănic-Moldova.

Am cercetat și am revenit cu o serie de completări cu privire la istoricul stațiunii, la istorioara bisericilor de pe Valea Slănicului (pe care le-am refăcut cu sprijinul neobositului căutător de comori istorice și spirituale, părintele Cătălin Ilie, preotul-paroh al Bisericii ,,Sf.Ilie”), la capitolul dedicat unor mari personalități ale culturii și vieții medicale care au contribuit din plin la creșterea continuă a prestigiului și la consolidarea renumelui acestei stațiuni. La acesta din urmă am adăugat și o serie de nume noi ale unor artiști, profesori, medici și preoți care au făcut cinste localității și care vor dăinui veșnic în patrimoniul cultural și spiritual local și națioanl, în amintirea noastră.

Pentru ca informația să fie cât mai veridică a trebuit să parcurg o mulțime de documente istorice, științifice, medicale și literare, să confrunt anumite date, să caut prin arhive și pe internet, să întrețin o permanentă colaborare cu istorici și cercetători din diverse domenii, să traduc cât mai exact titlurile și conținutul unor opere scrise, să urmăresc chiar și filme artistice cu tematică istorică bazate pe fapte petrecute la Slănic în fierbintea vară a lui `44, precum ,,Oglinda” sau ,,Stejar, extremă urgență”. Am avut și enorm de multe nopți nedormite, am întâmpinat tot felul de probleme, de la cele financiare, la unele de ordin personal. A fost în final, un act de curaj, dar și unul, oarecum de sacrificiu.

Dar a meritat. Fie că e vorba de slănicenii din trecut sau de cei din prezent, toți au meritat și merită cu prisosință această lucrare pe care am desăvârșit-o acum, la început de primăvară, într-o frumoasă și delicată zi de vineri, 8 martie, 2013.

Sper ca acest al doilea volum să-şi găsească utilitatea nu doar privindu-l ca pe un punct de reper al cunoaşterii, ci şi ca pe un îndrumar, ca pe un instrument de primă necesitate utilizat pentru valorificarea cu maximă eficiență a întregului potențial de care dispune o localitate, pentru că, după cum bine spunea profesorul focșănean Mihai Momanu (și el autorul unei monografii), ,,este usor să ne imaginăm ce sinteză de istorie a României s-ar putea scrie, dacă toate localitățile din țară ar avea asemenea monografii”.

Și mai sper, ca astfel de inițiative să fie continuate și de generaţiile viitoare, întrucât, important este ca în trecerea prin această viaţă efemeră, să lăsăm ceva în urma noastră.

Am început primele rânduri ale acestei cărți cu un motto din învățătura creștină; în ideea de mai sus, voi încheia acest cuvânt de introducere cu un altul, desprins din învățătura de viață a regretatului profesor și scriitor Mircea Dinutz, la care subscriu cu toată rațiunea și întreg sufletul, unul care ar trebui să ne identifice și să ne definească pe toți cei care într-o formă sau alta, suntem puși în slujba cuvâtului scris: ,,Nu mă obsedează posteritatea, nici nu cred prea mult în ea, dar îmi place să-mi imaginez că voi lăsa – în urma mea – un semn, oricât de modest. E tot ce îmi doresc”. Doar aşa, pentru și prin însemnele noastre pământeşti, spiritul nostru va fi primit în ceruri de bunul Dumnezeu, devenind nemuritor.

Doresc pe această cale să îmi exprim profunda și veșnica mea recunoștință: dlui Dumitru Sava, din Oneşti (patronul și administratorul Centrului Stomatologic ,,DentalSav” și al Centrului Oftalmologic ,,Optisav”), familiei Popa, din Moinești (patronii și administratorii Pensiunii ,,Montana” din Slănic – Moldova și ai Pensiunii ,,Royal” din Moinești) , Parohiei ,,Sfântul Ilie”, din Slănic-Molodva, tuturor celor care în ciuda greutăților generate de o criză parcă fără de sfârşit, mai reușesc încă să găsească resurse menite să înnobileze actele de cultură și spiritualitate al neamului nostru românesc. Dumnezeu să le binecuvânteze osteneala!

De asemenea, datorez sincere mulțumiri tuturor celor care s-au implicat activ în finalizarea, reeditarea și promovarea acestei cărţi: Părintelui Cătălin Ilie, preot-paroh al Bisericii ,,Sf. Ilie’’ din Slănic-Moldova; editorului și publicistului Maria Dohotaru, directorul general al Editurii și Tipografiei ,,Magic Print” din Onești; colectivului acestei prestigioase edituri oneștene; conf. univ. dr. Ioan Dănilă, de la Universitatea ,,Vasile Alecsandri’’ din Bacău; cercetătorului științific dr. Ottmar Trașcă, de la Institutul de Istorie ,,George Barițiu” Cluj – Napoca al Academiei Române; lect. univ. drd. Maria Pilchin, de la Universitatea de Stat din Chişinău; prof. Laura Popa, de la Școala Nr. 2 din Slănic Moldova; artistului vizual Alexandru Scurtu (student), din Slănic – Moldova; familiei Rodica și Neculai Drăgănuță, de la ,,Foto Central” din Târgu-Ocna.

Doresc să adresez o mulțumire specială Alteței Sale Regale Principele Radu al României, pe care l-am întâlnit de mai multe ori în ultimii ani și care, mi-a apreciat multe dintre scrierile mele postate ulterior pe blogul personal, ajuns după șase ani de existență, la cifra de 4 milioane de vizitatori unici. Atitudinea sa deschisă și demnă, personalitatea sa puternică, atenția pe care mi-a acordat-o, invitațiile adresate personal cu ocazia unor evenimente din viața și activitatea Casei Regale a României, m-au încurajat, mi-au dat imboldul necesar pentru a relua de la capăt și a putea duce la bun sfârșit acest proiect de excepție.

Aș mai completa mănunchiul de mulțumiri, cu cele adresate unui însoțitor apropiat sufletului meu, muzica, fără de care, orice altă creație umană rămâne atârnată de un cui, undeva, într-un hol al universului… Bach, Mozart, Beethoven, Haydn, Verdi, Rossini, Puccini, Albinoni, Vivaldi, Enescu, Madrigal, Lara Fabian, Diana Krall, Joe Cocker, Rod Stewart, Queen, Pink Floyd, Celtic Women, au fost cei care au asigurat coloana sonoră a imaginilor unui vis născut în mintea și imaginația mea, un prea frumos vis, care încet, cu riscul de a-l pierde definitiv, a trebuit să îl transform, să îl transpun în realitate, pentru a putea finisa această îndrăzneață scriere. Dar, ce aliat de nădejde fost și rămâne muzica, valența simbolistică a nemuririi…

Nu aș putea încheia această introducere în paginile povestirii, fără a mulțumi familiei mele, părinților mei, regretatului meu tată, Dr. Romulus C. Busnea și mamei mele, Rozalia Busnea, care m-au învățat înainte de toate, să-mi respect și să-mi iubesc semenii, cei cărora le dedic această carte întru bucuria sufletului și a spiritului.

P.S. Lansarea volumului va mai avea loc şi în oraşele Bucureşti (Salonul Internaţional de Carte ,,Bookfest’’, 29 mai – 2 iunie, a. c.), Bacău, Moineşti, Comăneşti, Târgu-Ocna şi Slănic-Moldova. Romulus Dan Busnea

1 COMENTARIU

  1. Îmi amintesc cu drag anii de liceu, dar cu bucurie în suflet îmi amintesc cum dumneavoastră ne-aţi luat de mână şi aţi făcut din noi o echipă. A trecut timpul, am făcut lucruri frumoase, o revistă cu suflet. Vă mulţumesc pentru că m-aţi ajutat să-mi descopăr pasiunea şi să fac ceea ce îmi doresc cu adevărat în viaţă. Vreau să vă felicit şi aştept cu drag să ne vedem la Bucureşti!

Comments are closed.