Din cladirea muzeului coboara pe scari, in curte, o familie atat de frumoasa: mama, cei doi copii – o fetita si un baietel si bunicul. Toti sunt imbracati in yukata si par sa se fi oprit undeva in timp.
Copiii alearga si se invart in jurul adultilor iar mama ii cearta.; le cere sa se potoleasca. In acest timp bunicul ii priveste cu niste ochi blanzi. Se aseaza la o masa langa mine si incep sa discute. Mama se cauta in geana dupa porofel, o ia pe fetita de mana si pleaca sa cumpere ceva de mancare. Barbatii raman la masa. Baietelul incepe sa se joace cu obi-ul de la yukata deschizandu-l si inchizandu-l. E un obi cu scai si il amuza sunetul pe care il face. Bunicul incepe sa ii spuna ca nu e frumos ceea ce face si ca o astfel de costumatie cere o anumita pozanta. Eu nu aud nimic din ceea ce vorbesc, insa dupa gesturile lor si dupa experesiile fetei, citesc tot.Continuare…
Bunicul
