Burrito

Era pe la sfârșitul stagiului efectuat la San Diego și în împrejurimi, după mini-tacos degustate în Old Town San Diego, dar înainte de preparatele mexicane testate pe plajele din Tijuana. Aveam nevoie de ceva specific mexican, aveam un excedent de guacamole și mai aveam ceva bere mexicană (nu că s-ar fi terminat tequila). Așa că am încercat un burrito. Ce e mișto la burrito e faptul că iei o foaie de turtă din mălai pe care o umpli cu ce-ți trece prin cap pe moment. Ceva în genul unei șaorme de casă, cu “de toate”. Te uiți în frigider și începi să improvizezi. S-ar putea să-ți iasă, caz în care îți faci propria camionetă cu mâncare (aka food truck), au ba. Caz în care ori te lași de meserie, ori mai încerci.

_114

Vorba franțuzului ăluia cu cercurile olimpice: “Ai învins? Continuă! Ai pierdut? Continuă!” (Nu știu dacă chiar așa a zis. Mai degrabă cred că a spus: L’important c’est de participer.) Și eu am participat.

_116

Continuarea, AICI.