CÂND SOMNUL RAȚIUNII ȘI AL NAȚIUNII…

rp_bsn-1-470x3421.jpg

,,Somnul raţiunii naşte monştri”, spunea în urmă cu vreo 200 de ani, celebrul pictor spaniol Fancisco de Goya, lansând un avertisment memorabil, care a marcat istoria umanităţii. Şi pentru ca imaginea şi sensul profund al cugetării, să ne aducă şi mai aproape de zilele noastre, iată un foarte scurt citat dintr-un interviu al regretatului poet Ştefan Augustin Doinaş:

,,Am scris numai o singură dată că, datorită unui mic joc de cuvinte, somnul raţiunii poate fi citit în cheie politică şi aplicat la starea societăţii româneşti de astăzi. Această societate, pare a ilustra în prezent un regretabil – poate chiar fatal – somn al naţiunii, care la rândul său, naşte monştri. Toate alegerile de până acum indică, prin rezultatele lor, o dovadă îngrijorătoare în acest sens. `Reciclarea` comuniştilor de ieri, precum şi a foştilor securişti – care acum ocupă poziţii importante în toate domeniile, este un alt exemplu la fel de alarmant.

Lipsa de eficienţă a Justiţiei române a permis, de asemenea, ca infractori de drept comun, dar şi escroci politici, să aibă un rol nefast în societate. Este limpede că poporul român traversează o perioadă tristă a istoriei sale; el nu s-a `trezit` încă dintr-un somn politic şi moral care-l împiedică să facă istorie adevărată. Imnul nostru naţional, `Deşteaptă-te, Române`, sună în pustiu, şi astfel pare mai mult o amară batjocură, decât un stimulent entuziasmant”.

Din păcate, în România de după aşa-zisa revoluţie, atât cugetarea lui Goya, cât şi concluzia lui Ştefan Augustin Doinaş, bântuie şi acum asupra acestei ţări. România, ca şi alte ţări din Estul Europei, a fost după căderea comunismului un teren pe care s-a aplicat un capitalism sălbatic, voit nereglementat, în care s-au reparcurs greşeli pe care ţările vestice le-au depăşit cu câteva decenii în urmă. Asta, în folosul foştilor activişti de frunte, metamorfozaţi peste noapte în capitalişti convinşi, patroni de firme şi bănci.
,,Scrisoarea celor şase”, unul dintre documentele de bază ale revoluţiei din 1989 elaborat de un grup de reprezentanţi ai generaţiei dinozaurilor de partid, a reuşit într-adevăr să-l discrediteze pe Ceauşescu în ochii opiniei internaţionale, dar mai ales, a legitimat operaţiunea masivă de transfer a puterii din perioada post-totalitară, în mâinile exponenţilor aparatului comunist. S-a realizat astfel, democratizarea prin comunişti, printr-o manipulare asiduă a mulţimilor şi conştiinţelor, care treptat, au devenit nepăsătoare şi deznădăjduite, lipsite de cel mai elementar simţ civic.

Vechea gardă comunistă şi-a făcut pe deplin datoria, îndeplinindu-şi rolul de a împăca generaţiile comuniste, dincolo de comunism şi de a pregăti o nouă structură politică, provenită din lăuntrul sistemului şi menită să asigure tranziţia şi să anihileze soluţiile alternative anticomuniste. Am intrat cu toţii într-un început nou, marcat însă de matricea gândirii comuniste, cu toate inflexiunile ei, fapt care se poate vedea cu ochiul liber la toţi conducătorii noştri de după revoluţie, inclusiv la preşedintele Băsescu, preşedintele jucător, preşedintele aţâţător, preşedintele răzbunător, cel pentru care dictonul ,,dezbină şi condu” se potriveşte de minune, totul pus în scenă sub masca unei autentice democraţii. Am revăzut zilele acestea momentul în care Constantin Pârvulescu, unul dintre pionerii comunismului românesc a luat cuvântul împotriva lui Ceauşescu la Congrsul al XII-lea al PCR, din 1979. A fost unul dintre momentele cruciale care ar fi putut schimba ceva în orânduirea şi mentalitatea românilor, dar atitudinea de mare curaj şi demnitate a lui Pârvulescu, a rămas singulară, sortită eşecului. Atunci, lumea n-a vrut să vadă adevărata realitate şi l-a reales pe Ceauşescu în urale, conducătorul unei naţiuni, care aplauda şi ovaţiona la comandă, întru împlinirea ,,nobilelor idealuri comuniste”.

E timpul să ne trezim din moțăila care ne-a cuprins de ani, așa cum ne îndeamnă și imnul nostru național. ,,Poate că a venit vremea să ne deșteptăm, fie și ca o Cenușăreasă, oarecum prea târziu. Și să dea Domnul să dobândim adevărata trezire pentru a ne pregăti cu adevărat pentru Judecata și pentru vremurile de sfârșit pe care deja le trăim, pentru a pune la inimă – dar și a mărturisi împotriva – nedreptățile și împilările din jurul nostru, necazul aproapelui și durerile lumii. Pentru că țara aceasta nu de un nou partid politic are nevoie, nu de lideri salvatori, nici de ieșiri în stradă făcute în înfierbântarea minții și pe ritmul altora, ci de CREȘTINI. De oameni vii. De oameni înviați sufletește. De oameni de pocăință. Aceasta “revoluție” a inimilor, care pornește din lăuntru și subminează veac, structuri și condiționări, centre de putere și imperii, este singura mântuitoare, izbăvitoare, chiar – sau mai ales – atunci când e răstignită”, spunea părintele Rafail Noica.

Să ne reamintim aşadar, că somnul raţiunii dar şi al naţiunii naşte monştri, iar aceştia au fost creaţi de o societate adormită care are acum obligaţia să se trezească, pentru că uitarea unor greşeli, duce iminent, la repetarea lor. Altfel, riscăm să rămânem în acelaşi punct al istoriei…

ROMULUS DAN BUSNEA