Cannelloni come acasa la loro mamma am mâncat într-un ristorante romano, la doi pași de Columna lui Traian. Arătau cam așa și umplutura era pe bază de carne de vită.
Pastele acestea fac parte din famiglia Lasagna, cu observația că au formă cilindrică, fiind practic niște tuburi cu diametru mare. De obicei se pregătesc la cuptor, cu diverse umpluturi și sosuri. Umpluturile sunt cele clasice folosite la lasagna: spanac cu ricotta sau carne de vită tocată și tomate. Sosurile utilizate sunt fie sosul de roșii, fie sosul Béchamel. În supermarketuri, la raionul de produse congelate, găsiți cannelloni semipreparate, trebuie doar încălzite în cuptor sau la microunde și gata-i cina. Nu-s greu de făcut nici acasă, exceptând partea cu umplerea tuburilor, parte care necesită fie experiență, fie îndemânare, fie câte puțin din fiecare. Paste cannellonni găsiți în orice alimentară care se respectă, așa că puteți să vă încumetați să produceți măcar o șarjă. O astfel de șarjă, care poate hrăni cam 6 – 8 persoane (după cum zice producătorul italian cu sediul în Franța) am comis lucrând “la patru mâini”. N-am mers după rețeta tradițională italiană (blasfemie culinară curată), folosind o adaptare liberă, în care vita s-a metamorfozat în porc, iar sosul Béchamel – de care nevastă-mea nici nu vrea să audă măcar – a fost substituit cu o cantitate generoasă de smântână îngroșată cu pulpă de roșii.
Articolul integral, aici.
