Sunt multe modalități de a pregăti cartofi la cuptor. Pentru a mai economisi din litere, eu îi numesc “cartofi cuptorizați”. Cuptorizarea ne permite să obținem ceva între cartofii țărănești și cartofii prăjiți, cu un consum mai mic de ulei/grăsime. Un consum mai mic înseamnă pe lângă economii și o mâncare ceva mai puțin nocivă: mai puțină acroleină (care apare din uleiul prăjit la temperaturi ridicate), mai puțin ulei absorbit de cartofi. Nu am pretenția să afirm că acești cartofi sunt “hrană sănătoasă”, mai ales dacă mai adăugați pe lângă ei niște proteine de origine animală, gen ceafă de porc ori cârnați. Dar o porție mică, o dată sau de două ori pe lună, merge.
Ca să nu iasă prea uscați, ori ca să nu se ardă, vasul în care se cuptorizează cartofii trebuie să fie acoperit (măcar până când cartofii sunt bine pătrunși). O metodă care nu dă greș este cea a lui Jamie Oliver: se acoperă conținutul vasului cu o foaie de copt pe care în prealabil ați umezit-o bine și apoi ați stors-o. Folia de aluminiu pusă peste vas dă rezultate asemănătoare, însă sunt unii care au citit “pă net” prea multe articole panicarde care spun că utilizarea aluminiului la gătit nu este bună pentru că este rea (despre asta am scris mai pe larg aici).
Metoda lui Jamie o folosesc și eu, dar mai mult pentru pregătirea cărnii. Când gătesc numai cartofi folosesc o tavă dublă: practic sunt două tăvi identice, dintre care una are rol de capac. Bănuiesc că acest concept a fost pus în practică pentru a nu mai fi nevoie să amesteci în mâncare; este suficient doar să întorci ansamblul cu susul în jos, lucru pe care însă nu l-am încercat până acum, deci nu știu dacă merge sau nu.
