Toate acestea, precum și multe altele – dureri de cap, greață, diaree, indigestie, dureri în piept – pot fi simptome ale anxietății.

Anxietatea este o emoție caracterizată de o stare neplăcută de tulburări interioare, adesea însoțită de comportament nervos. Este sentimentul subiectiv neplăcut de temut față de evenimentele anticipate.

Anxietatea este un sentiment de neliniște și îngrijorare, de regulă generalizată și nefocalizată ca o suprareacție la o situație care este subiectiv văzută doar ca amenințatoare. Adesea este însoțită de tensiune musculară, neliniște, oboseală și probleme de concentrare. Anxietatea este strâns legată de frică, care este un răspuns la o amenințare imediată reală sau percepută; anxietatea implică așteptarea amenințării viitoare.

Tulburările de anxietate diferă de frica sau anxietatea normativă din punct de vedere al dezvoltării, fiind excesive sau persistente dincolo de perioadele adecvate dezvoltării. Ele diferă de frica tranzitorie sau anxietatea, adesea indusă de stres, fiind persistente (de exemplu, care durează de obicei 6 luni sau mai mult), deși criteriul duratei este conceput ca un ghid general cu o anumită flexibilitate și uneori este mai scurt. A nu se confunda anxietatea cu depresia!

Anxietate vs. frică

Anxietatea se distinge de frică, care este un răspuns cognitiv și emoțional adecvat la o amenințare percepută. Anxietatea este legată de comportamentele specifice ale răspunsurilor la luptă sau zbor, comportamentul defensiv sau fuga. Apare în situații percepute doar ca necontrolabile sau inevitabile, dar nu în mod realist. În psihologia pozitivă, anxietatea este descrisă ca fiind starea mentală care rezultă dintr-o provocare dificilă pentru care subiectul nu are abilități suficiente de a face față.

Frica și anxietatea pot fi diferențiate în patru domenii: (1) durata experienței emoționale, (2) focalizarea temporală, (3) specificul amenințării și (4) direcția motivată. Frica este de scurtă durată, concentrată în prezent, orientată către o amenințare specifică și facilitează evadarea de amenințare; anxietatea, pe de altă parte, este cu acțiune îndelungată, orientată spre viitor, orientată în general către o amenințare difuză și promovează prudență excesivă, în timp ce abordează o amenințare potențială și interferează cu rezolvarea constructivă

Simptome

Anxietatea poate fi experimentată cu simptome zilnice îndelungate, extrase, care reduc calitatea vieții, cunoscută sub denumirea de anxietate cronică (sau generalizată) sau poate fi experimentată în spurturi scurte cu atacuri de panică sporadice, stresante, cunoscute sub numele de anxietate acută. Simptomele de anxietate pot varia în număr, intensitate și frecvență, în funcție de persoana. In timp ce aproape toată lumea are anxietate experimentat la un moment dat in viata lor, majoritatea nu dezvolta probleme pe termen lung cu anxietate.

Anxietatea poate provoca simptome psihiatrice și fiziologice.

Riscul de anxietate care duce la depresie ar putea duce chiar la un individ să se rănească, motiv pentru care există numeroase linii de reținere a sinuciderii de 24 de ore.
Efectele comportamentale ale anxietății pot include retragerea din situații care au provocat anxietate sau sentimente negative în trecut. Alte efecte pot include modificări ale modului de somn, modificări ale obiceiurilor, creșterea sau scăderea aportului alimentar și creșterea tensiunii motorii (cum ar fi atingerea piciorului).

Efectele emoționale ale anxietății pot include „sentimente de teamă sau de teamă, de concentrare a problemelor, de simțire încordată sau săritoare, anticiparea celor mai grave, iritabilitate, neliniște, vizionare (și așteptare) pentru semne (și apariții) de pericol și, senzație de mintea ta martor plecat ” precum și«coșmaruri vise / rele, obsesii despre senzații, Déjà Vu, un prins-în-vă-minte sentimentul, si sentimentul ca totul este înfricoșător.»

Efectele cognitive ale anxietății pot include gânduri despre pericolele suspectate, cum ar fi frica de a muri.

Simptomele fiziologice ale anxietății pot fi:

– Neurologice: dureri de cap, parestezii, fasciculații, vertij.
– Digestive: dureri abdominale, greață, diaree, indigestie, gură uscată sau bolus.
– Respiratorii: o respirație adâncă sau suspin.
– Cardiace: palpitații, tahicardie, sau dureri în piept.
– Musculare: oboseala, tremor, sau tetanie.
– Piele cutanată: transpirație sau mâncărime.
– Uro-genitale: urinare frecventă, urgență urinară, dispareunie sau impotență, sindrom de durere pelvină cronică. Hormonii de stres eliberați într-o stare anxioasă au un impact asupra funcției intestinale și pot manifesta simptome fizice.

Tratament

Primul pas în gestionarea unei persoane cu simptome de anxietate implică evaluarea posibila prezență a unei cauze medicale care stau la baza, a cărei recunoaștere este esențială pentru a decide tratamentul corect. Simptomele de anxietate pot masca unei boli organice, sau apar asociate cu sau ca urmare a unei tulburări medicale.

Terapia cognitivă comportamentală (Cognitive behavioral therapy – CBT) este eficientă pentru tulburările de anxietate și este un tratament de primă linie. CBT pare a fi la fel de eficient atunci când este efectuat pe internet. Deși dovezile pentru aplicațiile de sănătate mintală sunt promițătoare, aceasta este preliminară.