Vă amintiți poezia lui Mihai Eminescu “Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, pe care poetul a scris-o în tinerețe, în anul 1867, la un an de la abdicarea lui Cuza? Pe vremuri, această poezie se studia în școli și la fiecare serbare se recita cu mult patos. Mi-a venit în minte acestă poezie, un vers anume (“Căci rămâne stânca, deşi moare valul”), dar în special ultima strofă, după o conversație cu o prietenă din Râmnicu Vâlcea, care mi-a relatat aseară, la telefon, o discuție cu un coleg de birou.
