Potrivit Codului Muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părţilor, în cazul concediilor fără plată pentru studii sau pentru interese personale.

Să presupunem că v-ați epuizat toate zilele de concediu la care aveați dreptul, dar vă confruntați cu o problema personală care nu suportă amânare – trebuie să mergeți la o nuntă, vă vine meșterul acasă să va monteze mobila, copilul are examen în celălalt capăt al țării sau poate dvs. aveți de dat un examen.

În aceste condiții, puteți cere angajatorului un “concediu fără plată”. De fapt, nu e concediu, ci o suspendare a contractului de muncă. În această perioada nu veți munci pentru angajator, și nici nu veți câștiga bani, prin urmare, nu veți avea obligații față de bugetul asigurărilor sociale și nici nu veți beneficia de stagiu de cotizare.

Dar, în cazul în care vă luați concediu fără plata pentru un curs de perfecționare, există o excepție: art. 158 din Codul muncii precizează că această perioada se asimilează unei perioade efective de muncă, în ceea ce privește drepturile salariatului, altele decât salariul.

Adică, perioada de concediu fără plata pentru formare profesională este generatoare de vechime în muncă. Dar tot nu se consideră stagiu de cotizare în sistemele de asigurări sociale.

Salariatul are dreptul la concediu fără plata, pe care angajatorul nu îl poate refuza, după expirarea perioadei de un an a concediului de creştere a copilului. Oricare dintre părinţi poate solicita un concediu fără plată până la împlinirea vârstei de doi ani a copilului sănătos, conform OUG nr. 111/2010 (actualizată).

Durata si cazurile de acordare a concediului fara plata se stabilesc prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern. In cazul in care contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern nu contin reglementari in acest sens, concediul fara plata se negociaza de angajat si angajator.

În sistemul bugetar există prevederi legale care permit angajaților să obțină concedii fără plată de maximum 90 de zile pe an în anumite situații:

a) pentru susținerea examenului de bacalaureat;
b) pentru susținerea examenului de admitere în instituțiile de învățământ superior, fără frecvență;
c) pentru susținerea examenelor de an universitar, cât și a examenului de diplomă, pentru salariații care urmează o formă de învățământ superior, curs fără frecvența;
d) pentru susținerea examenului de admitere la doctorat, a examenelor de doctorat sau a tezei de doctorat, în cazul salariaților care nu beneficiază de burse de doctorat;
e) pentru prezentarea la concurs în vederea ocupării unui post în altă unitate.

În cazul concediilor fără plata acordate pentru interese personale, durata se stabilește prin acordul părților.

Legislația muncii este destul de stufoasă și necesită mare atenție sau apelarea la un specialist. Nu ați dori că, din motive minore să vi se dea preavizul