Din cauza pandemiei, a restricțiilor, a întregii nebuneli de anul trecut, m-am apucat de citit masiv. Dar nu orice, am căpătat o predilecție pentru cartea veche, de dinainte de război. Am presupus că exista autori care nu au mai fost tipăriți sau care au fost cenzurați. Cum, de exemplu, cartea lui Nicolae Iorga, «România cum era până la 1918», deși reeditată după război, a fost cenzurată masiv.
Evident, am găsit o mulțime de titluri mai mult decât interesante. Pentru asta am „bătut” anticariatele online dar și site-urile de vânzări. Dacă în privința anticariatelor nu pot să am nici un reproș, despre site-urile de vânzări nu pot decât să spun că sunt populate cu o mulțime de oameni habarniști care au găsit o carte veche și cred că pot să facă un ban cu ea.
Bineînțeles, nu e vorba numai despre cărți; omul își face curat în debara, prin casa bunicilor, mai știu eu pe unde și găsește lucruri: timbre, jucării, obiecte de îmbrăcăminte. A văzut la televizor „Regii amanetului” și crede că se poate îmbogăți peste noapte cu o centură de pionieri, o serie de mărci poștale cu Ceaușescu sau cu o carte rusească din 1950.
Da, sunt cărți vechi de la 1700 – 1800 pentru care prețul este de la 1000 de euro în sus. Dar nu pentru o tipăritură de la Editura Cartea Rusă din 1956. În nici un caz 1500 de euro pentru un volum în rusește al lui Maiacovski. „Carte veche”, titrează unii și ne prezintă cărți de ecologie sau un român din colecția „Secolul XX” la preț de Cazanie din secolul XIX. „Carte veche într-o limba străină”, zice altul, fără să știe că limba aia străină e franceza. „Carte veche de 100 de ani”, își laudă marfa altul, deși acum 100 de ani tiparul era inventat de jumătate de secol iar cărțile nu erau nici lux, nici o curiozitate ca să ceară sute de euro pentru un volum anost din 1910.
Iadul cred că are un loc special pentru cei care pun un preț mic și, când îi contactezi spun că, nu, prețul ăla e pus numai așa, să atragă clienții, în realitate mai pui în zero sau chiar îți spune în față că nu știe cât să ceară, cartea este în evaluare, dar el a pus prețul acolo, să fie.
Binainteles, o altă problema cu cărțile cumpărate de pe astfel de site-uri este că prețul lor este majorat de transport, pe care îl plăteșți cel puțin dublu. Magazinele online, cu vânzări multe, încheie convenții cu curierii și scot un preț mai bun pentru transport; pentru o persoană fizică, însă, la plata ramburs trebuie să plătească o dată transportul coletului de la vânzător și, a două oară, să plătească pentru transportul banilor către acesta. Iei o carte cu 40 de lei, mai plăteșți încă 40 de lei transportul.
Pe alte site-uri e și mai complicat, chiar dacă ai cumpără mai multe cărți de la același vânzător, poți să ai surpriză să-ți ceară să plătești transportul separat pentru fiecare carte. Poate fi complicat să-ti umpli biblioteca în felul acesta; cel mult ocupi un raft de perete.
