Unii o numesc “friptura leneșului”. Eu n-aș fi chiar atât de drastic și i-aș zice “friptura omului care are musafiri la masă și nu vrea să stea numai la bucătărie, ci chiar dorește să stea la un pahar de vorbă cu ei (să “socializeze” cum s-ar zice în limbajul actual)”. Este un fel de mâncare care se gătește (aproape) singur, doar că anumite componente trebuiesc pregătite din timp: sosul, salata de cartofi, carnea – înainte de a fi dată la cuptor. După părerea mea, ar fi soluția ideală pentru un prânz / o cină cu familia extinsă, adică vreo 8 – 12 meseni (pentru familii mai mari, aplicați regula de trei simplă cantităților mai jos enumerate).
Integral, aici.
