Supermarketurile, unele cu program non-stop în această perioadă, sunt asaltate de românii care achiziționează “cele cuvenite” care ar trebui să se găsească pe masa de Înviere. Precum Crăciunul, Paștele a devenit o sărbătoare a consumerismului, o întrecere în care cei cu bani vor să demonstreze că sunt mai buni creștini (am vrut să zic inițial “mai catolici decât Papa”, dar, datorită faptului că Papa Francesco e un tip OK, m-am abținut) decât alții, mai puțin buni. Din negura mileniilor vine mesajul că, la Paște, trebuie să bifăm operațiunea MOV (miel, ouă, vin). Cunosc suficienți apropiați cărora mielul (oaia, în general) le provoacă o ușoară repulsie, gen: “Cum să mănânc miel, că miroase a oaie?” Lor le este dedicat articolul de mai la vale, în care bucata de miel (zisă și chiulotă) nu pute de loc a oaie.
Articol integral, aici.
