Dacă se poate prepara ceva pe grătar, se poate pregăti la fel de bine și în tigaia-grill. Asta este concluzia la care am ajuns în urma unor cercetări experimentale complexe și laborioase 
. Cel mai bine s-au comportat peștii întregi gătiți astfel (dorada și bibanul de mare), antricoatele de vițel, ba chiar și homarul. Doar cu fileurile de șalău merlucius decongelate am dat chix, în sensul că n-au ieșit prea aspectuoase, rupându-se lejer la tentativa de întoarcere de pe o parte pe cealaltă, probabil și pentru faptul că erau mai mult apă (gheață) decât pește.
Până acum făcusem ciuperci umplute doar la cuptor și la grătar. Cum în casă n-am grătar iar cuptorul era în întregime ocupat de o tavă în care se rumeneau niște filéuri de șalău în crustă de migdale, am decis că este momentul testării tigăii-grill și pe ciuperci. Sunt posesorul a două tigăi-grill, dintre care una “de firmă”, masivă, cu un inel din oțel inoxidabil pe partea în contact cu flacăra. Se încinge mai greu, dar înmagazinează foarte bine căldura.
