Când le-am văzut la aprozar, numitele Agaricus bisporus arătau ca ăstea din poza simularea computerizată găsită aici. Nu m-am putut abține și mi-am luat 1½ duzini. În ideea de a le umple cu ceva.
Între timp au apărut alte priorități culinare, așa că șampinioanele respective au zăcut câteva zile, ba în frigider, ba pe balcon, timp în care factorii atmosferici, climaterici, biologici și genetici le-au transformat; bine, încă erau la faza de comestibilitate, dar probabil n-o mai duceau mult. Așa că volens nolens le-am executat. Rapid, simplu, în mai puțin de o jumătate de ceas, cu toată moșmondeala-mi caracteristică.
Restul, AICI.
