Știați că chiar și oamenii cavernelor se epilau? Deși nu a fost din motive estetice, ei își îndepărtau părul de pe corp folosind roci ascuțite, lame de silex și scoici. De ce o făceau? Simplu: mai puțin păr pe corp echivala cu a avea mai putini acarieni…
În Egiptul antic, femeile și-au îndepărtat tot părul de pe corp și cel de pe cap? Au folosit pentru asta o pensetă obținută din cochilii și piatra ponce, precum și o cremă obtinută din ceară de albine și soluție de zahăr, pentru a se epila.
Tendința îndepărtării părului în Asia și India s-a răspândit rapid în Orientul Mijlociu. Ce era epilarea? Se lua un fir, se răsucea și se trecea peste zona de depilat. Părul era smuls din rădăcină.
În Grecia Antică, părul de pe corp era considerat barbar. Oamenii au depus mari eforturi pentru a-i îndepărta! Orice barbă sau zonă neexfoliată, în afara capului, desemna faptul că persoana respectivă aparținea unei clase inferioare sau era un sclav.
În Roma antică, ca și în Grecia antică, părul de pe corp a fost asociat cu statutul socioeconomic. Femeile și bărbații bogați au îndepărtat tot părul cu un fel de bărbierit făcut cu o lamă de silex, penseta, cremă sau pietre. Chiar și părul pubian a fost considerat „necivilizat” printre cele mai bogate clase. Doar săracii aveau păr pe corp, pentru că nu-și permiteau să-l depileze.
În Evul Mediu, Regina Elisabeta I a fost o avangardistă în acest domeniu. Ea a pledat pentru a depila doar părul facial și a lăsa corpul intact. Moda la acea vreme era să se tundă sprâncenele și părul de pe frunte folosind ulei de nuc sau bandaje înmuiate în amoniac sau oțet.
În secolul al XVI-lea, în America de Sud, Aztecii din America Centrală și de Nord au folosit tipuri de lame din sticlă obsidiană vulcanică, care erau ascuțite și extrem de eficiente.
În anii 1600 în Orientul Mijlociu, rasul corporal a implicat aplicarea unei paste pe bază de zahăr, care era folosită în mod obișnuit pentru a îndepărta părul. Pasta a fost fie frecată, fie trasă în direcția opusă creșterii părului. Fapt amuzant: cu o noapte înainte de nuntă, mireasa trebuia să depileze tot părul de pe corp, cu excepția celui de pe față și cap.
Odată cu anii 1700, tehnicile mai puțin dureroase au început sa apară. În acea perioadă, Jean-Jacques Perret, un frizer francez, a creat primul aparat de ras bărbătesc, pe care femeile nu se sfiau să-l foloseasca și ele.
Anii 1800 au fost un moment minunat pentru inovații în tehnologia de epilare. În 1844, Dr. Gouraud a creat una dintre primele creme depilatoare. În 1880, King Camp Gillette a proiectat primul aparat de bărbierit bărbătesc modern.
La începutul secolului al XX-lea, Gillette a proiectat primul aparat de ras feminin în 1915 și a început repede să facă publicitate pentru brici și creme depilatoare.
În 1940, Remington a lansat primul aparat de ras electric feminin. Din cauza lipsei de nailon (era război) multe produse depilatoare au ajuns pe piață la acea vreme, deoarece femeile nu aveau ciorapi.
În anii ’50, îndepărtarea părului a devenit mai acceptabilă din punct de vedere social, iar femeile au preferat să folosească aparatul de ras decât cremele depilatoare pentru a-și epila picioarele și axilele. Multe femei foloseau de asemenea penseta pentru a-și aranja sprâncenele.
Știați că benzile de ceară au apărut în anii ’60? Au devenit rapid metoda preferată pentru epilarea pe picioarele și axile. Prima metodă de îndepărtare a părului cu laser a fost creată și în 1960, dar nu a avut performanță, deoarece a avut tendința de a deteriora pielea.
Deși electroliza a fost inventată la începutul anilor 1900, această metodă a devenit mai fiabilă și mai sigură în anii 1970.
Epilatorul electric a fost dezvoltat în anii 80. Are o acțiune similară cu ceara, deoarece trage părul din rădăcină.
Dar daca nu vreți să suferiți pentru frumusețe, mai există o posibilitate. Știți vorba aceea, Dacă nu-l poți învinge, alătură-i-te? Așa și cu părul: dacă nu-l poti smulge, măcar îndreaptă-l!
