Ştiu că nu toţi cei care citiţi aceste rânduri sunteţi iubitori ai fructelor de mare. Nici nu s-ar putea. Cu toate că suntem o naţiune cu ieşire la mare, Marea Neagră este prea săracă în ofertă şi nu avem, ca popor, o cultură culinară legată de tot ceea ce marea ne poate oferi. Iar acel conservatorism care ne-a ajutat să rezistăm timpului ne este potrivnic în îmbrăţişarea de noi obiceiuri culinare. Poate cei vremelnic plecaţi prin Spania, Italia, Franţa, Grecia vor putea schimba câte ceva, deşi sunt sceptic. Sărind de la una la alta: am aflat că grecii, creştin-ortodocşi ca şi noi, poate chiar mai ortodocşi în păstrarea tradiţiilor religioase, consideră fructele de mare ca fiind … mâncăruri de post! Aş posti şi eu cu caracatiţă la grătar, salată de arici de mare, tocăniţă de midii sau creveţi ori cu paste fierte în cerneală de sepie 
.
