Crutoane cu usturoi şi busuioc

O scurtă parte a copilăriei (faza de preşcolar) mi-am petrecut-o la ţară. Părinţii mei predau pe vremea aceea la şcoala din Alţîna, un sat sibian în care populaţia majoritară o reprezentau saşii, dar erau şi români în sat şi romi (care acum sunt etnia predominantă). Cât părinţii mei erau la şcoală eram dat în grija fetei „de peste drum”, Lala. Întotdeauna mâncarea era mult mai bună la Lala, unde bucatele erau puţine şi gurile de hrănit multe. Una dintre specialităţi era „pita unsă”: o felie zdravănă de pâine de casă, prăjită pe plită, frecată cu un căţel de usturoi şi unsă din belşug cu untură de porc, albă şi dulce. Uneori ţinea loc şi de desert, numai că pita nu mai era prăjită şi nici frecată cu usturoi, ci doar unsă cu untură peste care se presăra din belşug zahăr. În zilele de sărbătoare mâncam şi „ciocolată albă”, cum botezase Lala tabletele de glucoză. Toate astea mi-au revenit în minte când am meşterit crutoanele cu usturoi.