Cu creionul, in caseta…

Va mai aduceti aminte, voi, cei treizeci plus, cu siguranta de zilele acelea cand avem douazeci minus, iar parte din averea noastra erau banii de alocatie pe care, dupa stat la cozi interminabile pe la vreun oficiu postal, ii socoteam pana la ultimul leut, fericiti ca ne ajung si de asta asta, pentru… o caseta si jumatate? Ne invarteam noi cumva si ne induplecam parintii pentru restul de banuti, ca apoi sa dam fuga la vreo consignatie sau librarie sa ne luam doua, doua casete de muzica preferata!

Eu eram tare fericita in zilele acelea! Drumul pana acasa… Continuarea, aici.