Dacă ați mâncat mult timp la cantină, ori dacă ați făcut armata, nu cred că orezul v-a lăsat amintiri prea plăcute. Fie că era nefiert ori, dimpotrivă, prea fiert, n-avea gust sau găseați în el diverse chestii necomestibile, cele mai frecvente fiind neghina și pietricelele. În plus, apărea și foarte des în meniu.
Nu vreau să vă povestesc aici despre pilaf sau despre risotto, astea sunt preparate de sine stătătoare, care, prin tehnica de preparare, au gust, savoare, prestanță. Nici la bolul de orez fiert care este nelipsit aproape din meniurile asiatice. Acesta vine de regulă alături de mâncăruri puternic aromate și condimentate, ori “la pachet” cu sosuri foarte variate.
Vreau să mă refer la orezul folosit drept garnitură, pe lângă carne sau pește. Acela a cărui preparare se reduce de obicei la “fierbeți conform instrucțiunilor de pe ambalaj”.
