Dacă aș subintitula această compunere, parafrazându-l pe Jules Verne, “Cinci săptămâni în America”, n-aș greși prea mult. Am stat acolo de pe 27 iulie 2017, până pe 31 august (tot 2017, evident). Deși copiii din ziua de azi nu mai scriu “compuneri” ci “eseuri”, eu am rămas pe stil vechi, păstrând exprimarea și vocabularul unui copil de clasa a V-a din România anilor ’70. Cum eseurile actuale sunt limitate la câteva sute de cuvinte, ca să nu-mi obosesc cei doi (poate trei) cititori ai blogului, mi-am împărțit compunerea în mai multe episoade, prezentate nu neapărat cronologic. Astăzi, episodul pilot.
Articolul integral îl găsiți doar aici și numai aici.
