M-am trezit zâmbindo-recitând în dimineaţa asta. Da, da, nici măcar alarma ceasului nu m-a îmbufnat cum mi se mai întâmplă uneori, m-am trezit zâmbind şi, culmea, fără vreun cântecel anume în cap, cum mi se mai întâmplă uneori. M-am trezit de data aceasta recitându-l pe… Zdreanţă!
Cum care Zdreanţă? Cel “cu ochii de faianţă, e un câine zdrenţuros de flocos, dar e frumos“!! Iar asta în condiţiile în care chiar n-am mai recitit poezia asta dragă de mulţi, mulţi ani! Cum vă spuneam… Continuarea, aici.
Din: 365, respectiv 366 pentru anii bisecti, de semnificatii pentru “cafeaua de dimineata”.
