Uneori mai arunc câte-un ochi și pe canalele culinare de la televizor. Am grijă s-o fac întotdeauna DUPĂ ce mănânc, nu ÎNAINTE. Cam așa cum procedez și când merg la cumpărături și încerc să mă țin de lista făcută de-acasă. Știu că nu întotdeauna socoteala de-acasă se potrivește cu cea din târg, însă cu burta plină măcar pot stăpâni cât de cât situația; un fel de damage control, cum ar zice americanii. Bine, niciodată n-am reușit să reduc la zero procentul de collateral damage, dar nici n-am mai supraîncărcat căruțul de cumpărături cu chestii cumpărate doar “ca să fie, acolo”.
Cu plinul făcut, pot privi în liniște la dezmățul culinar de pe ecran fără ca să mă bombardeze continuu creierul cu mesaje de tipul “hrănește-mă”. Am timpul și atenția necesară ca să văd ce se face, cum se face și din ce se face. Și pot hotărî, în cunoștință de cauză, dacă merită sau nu efortul. Pe Mary Berry o mai văzusem și uneori chiar m-am inspirat din rețetele ei. Acum am văzut-o gătind ceva rapid pentru pompierii aeroportului London – Heathrow.
Ceva similar am făcut #șîeu. Vedeți AICI ce și cum.
