De fiecare dată când întâlnesc cuvântul “cardamom” îmi amintesc de prietenul meu Walid. L-am cunocut pe când eram student, Walid fiind un tânăr palestinian care studia Construcţiile la Politehnica din Iaşi. La el am băut prima cafea aromatizată cu cardamom. Tot de la el am căpătat şi păstăile de cardamom cu care să-mi îmbunătăţesc nechezolul preparat în Tudor. După o săptămână, caradamomul meu s-a terminat, şi m-am dus la Walid pentru refill. “Păi cum l-ai terminat aşa repede? Ar fi trebuit să-ţi ajungă măcar o lună de zile.” – zice Walid. I‑am explicat cum puneam eu la fiert în cafeaua amestecată cu năut numai conţinutul păstăilor, fără coajă. “Aaa, băi tu ejti boier, la noi numai bogătaşii folosesc doar seminţele. Noi, plebea, le bunem cu tot cu coajă în cafea!” 🙂 A fost şi este un condiment destul de scump. La noi am văzut doar varianta măcinată (probabil cu tot cu coajă, în conformitate cu spusele lui Walid), la Fuchs. Cardamom „adevărat”, adică păstăi, mi-am adus din Franţa, de la Orleans. Deşi cumpărate în 2009, au încă o aromă înnebunitoare. Şi când am văzut reţeta lui Radu, mi-au revenit în memorie toate amintirile legate de Walid. Cum l-am dus noi în Agnita, unde s-a dat cu sania, a băut pălincă şi a mâncat sarmale de „bui” făcute din cea mai bună carne de „borc” (de Revelion, la Sărături, în anii ’80). Cred că şi acum este convins că românii ştiu să prepare cel mai bine „buiul” 🙂 . Revenind la subiect:
Ce vă trebuie? 1 piept de pui dezosat (300 – 400 g); 150 mL iaurt (3% grăsime, de la Zuzu, merge); 15 păstăi de cardamom; Continuarea aici.
