Dacă chinezii au orez, italienii paste, polonezii și nemții cartofi, iar românii mămăligă, berberii au cușcuș. Cușcușul, uneori ortografiat couscous, cous-cous sau cuș-cuș este un aliment de bază larg răspândit în Magreb (Maroc, Algeria, Tunisia, Mauritania, Libia), dar și în Israel.
Cușcușul se obține din griș de grâu dur și are aspectul unor pelete de circa 3 mm diametru. În mod tradițional, la prepararea cușcușului grișul se stropește cu apă apoi se rulează manual, formându-se pelete mici care se pudrează cu făină uscată pentru prevenirea aglomerării, pelete care apoi se cern. Cușcușul rămâne pe sită, iar particulele care trec prin sită se recirculă în proces, până când tot grișul este transformat în cușcuș. Peletele de cușcuș obținute se usucă la soare, astfel uscate putându-se păstra timp de câteva luni.
Mai la vale găsiți o modalitate de a executa o garnitură rapidă și gustoasă, ba chiar și bine-arătoasă. Dintr-o jumătate de pachet (250 g) de cușcuș prefiert mi-a ieșit ditamai castronul de garnitură pentru vreo 4 – 6 porții de mâncare.
Mai la vale, adică AICI.
