“Cine, ma, comunistul ala? Actorul ala ratat? Regizorasul ala de doi lei care a facut numai filme comuniste? Hai,ma lasi?!”
Cam acestea ar fi fost reactiile unei parti importante a societatii romanesti daca ar fi fost intrebata ce parerea are despre Sergiu Nicolaescu. Pana ieri.
Astazi, ca a murit, lucrurile se schimba si perceptia publicului este alta. Azi nu mai puteti de jale si va lamentati ca ati pierdut un mare om de cultura, facebook-ul e plin cu poze si cu status-uri “RIP, Sergiu Nicolaescu”, sunteti tare afectati, ce mai…
Ca si in cazul altor artisti, cat sunt in viata si produc muzica sau filme va pasa prea putin de calitatea artistica a prestatiilor lor si mai mult de aspectele mondene.
Cum mor, insa, devin niste corifei, niste artisti neegalati si va inghesuiti sa-i plangeti si sa-i cainati ca au facut si au dres, ca au creat, ca au fost valori si ca noi, romanii, nu suntem in stare sa apreciem adevaratele valori.
Da’, bine, ma, cine v-a impiedicat sa-i apreciati cata vreme erau in viata?