Termenul dal (uneori ortografiat daal, dahl sau dăl) denumește generic mai multe leguminoase uscate (linte, mazăre, unele varietăți de fasole) decorticate. Același cuvânt este folosit și pentru a denumi “tocana” groasă preparată din aceste leguminoase în aria subcontinentului indian: Pakistan, India, Nepal, Bangladesh, Sry Lanka. Preparatele de tip dal reprezintă sursa proteică de bază pentru mai bine de un miliard de pământeni care, mai de voie, mai de nevoie, au un regim alimentar bazat, în principal, pe rețete vegetariene. Deși sunt nenumărate modalități de a preparare un dal, iar niciodată nu va avea același gust dalul bengalez cu cel nepalez ori cu cel gătit în Sri Lanka, toate au în comun lintea (de regulă roșie) și condimentele tipice zonei.
La el acasă, dalul se prepară pornind de la lintea uscată (care este pusă la înmuiat, apoi fiartă – știți povestea, e similară cu aceea a pregătirii tradiționale a iahniei de fasole autohtone) și de la condimentele individuale, care se amestecă în diverse proporții. Am sărit peste aceste etape și am pregătit un dal pentru două persoane în mai puțin de un ceas, folosind linte din conservă și amestec de condimente gata preparat, luat din supermarket. Pe de o parte pentru că nu merită să pierzi o grămadă de timp ca să să fierbi doi pumni de linte, iar pe de altă parte pentru că n-aș fi reușit niciodată să nimeresc proporția optimă între coriandru, chimion, cardamom, ghimbir, piper, scorțișoară, cuișoare, leuștean, usturoi, ardei iute, curcuma, ceapă – acestea fiind condimentele de bază care dau savoare mâncării de linte cunoscute drept dal.
