De bună seara… / CONJURAȚIA NULITĂȚILOR

Un popor intră în circuitul istoric nu doar prin mari acte naționale, prin revoluții sau răsturnări de guverne, prin epoci de construcție sau reforme, ci și prin personalitățile sale, cele care de altfel, sintetizează în modul cel mai desăvârșit și înălțător, mai emoționant și mai expresiv, mesajul către viitor, către eternitate…

Pe măsură ce galeria acestor exponenți ai identității, culturii și spiritualității unui popor este mereu îmbogățită, o țară este mai cunoscută și mai reprezentată în lume prin însăși faptele și operele personalităților intrate definitiv în circuitul mondial de valori. Ei reprezintă acel catalizator al înțelepciunii colective, elementul care o ridică la un nivel superior de percepție și exprimare, întruchipând idealul de unitate națională; ei sunt acele rotițe care angrenează mecanismul dezvoltării societății umane.

Negarea sau ignorarea personalității individului frânează dezvoltarea sa intelectuală, scăzând valoarea lui socială, inhibându-l, repercusiunile resimțindu-se evident asupra societății în ansamblul ei. Însăși societatea românească trece de ani buni printr-o serie de nesfârșite și nejustificate crize, dintre care una se distinge în mod special: criza personalității, a identității individului și a posibilităților sale de manifestare și afirmare, o criză cu vădite tendințe de acutizare, ceea ce reprezintă un real și serios semnal de alarmă pentru viitorul nației noastre. Pentru că, principala condiție a definirii și afirmării personalității este nevoia de manifestare. Fără îngrădiri și fără opreliști. Fără a i se anihila influența benefică și fără a i se impune reguli arbitrare…

Din păcate, metodele de odinioară se practică și astăzi, în plină epocă a progreselor de tot felul: ușile ți se închid cu zâmbetul pe buze, dar ți se deschid dacă cineva acolo, de sus, din sfera politicului, te iubește…

Probabil că nu mai constituie o noutate faptul că incapabilii, nechemații, aero-purtații, cei mistuiți de invidii și răutăți toxice, demagogii de tip caragialian, au o atitudine inertă și refractară față de manifestările personalităților. În fapt, o conjurație a nulităților ce ține de un fenomen cu răspândire socială alarmantă, întrucât oriunde apare un om cinstit, curat, capabil de lucruri și fapte cu adevărat mărețe, se delanșează reacția în lanț a celor pentru care valoarea nu înseamnă nicidecum un ideal uman, a făcătorilor de nimic (probabil doar de umbră pământului), a celor care lipsiți de pregătire (chiar și una elementară), se simt amenințați… În plus, există și o cenzură, de multe ori subtilă, prin care ți se resping deseori idei și opinii considerate depășite, neconforme cu realitatea, ori pur și simplu, deranjante…

Aceasta este o lume perversă și agresivă cu propriile ei valori, cu oamenii ei de excepție, iar declanșarea vânătorii de greșeli a ajuns o rană profundă și un blestem, din cauză că, orice încercare, orice idee poate fi răstălmăcită, ,,tradusă” și transformată în contrariul ei, deoarece, cu o dinamică se poate demonstra orice. Jocul de ipocrizii condus de ipocriți, continuă astfel, nestingherit…

În genere, șansele care ți se oferă pentru a te manifesta, sunt mult prea mici în raport cu eforturile întreprinse. Pentru cei îngrijorați de înmulțirea personalităților, a celor care și-au modelat acest atribut distinct, ei sunt o adevărată povară, cauzată de forța lor interioară, de modul în care o impun, prin puterea de a depăși limitele normale. Aceasta este de fapt, trăsătura care creionează, care subliniază adevărata personalitate, adevăratele personalități… Influențele exercitate asupra indivizilor condiționează într-o manieră covârșitoare gradul de dezvoltare și maturizare a personalității, stimulând sau paralizând resursele sale interioare.

Suntem totuși, încă într-o fază incipientă democrației, în cea a capitalismului barbar, în care accentul este pus doar pe supremația banului obținut pe orice căi și a clientelismului politic. Mai puțin pe credință și adevăr, pe apropierea dintre oameni, pe încurajarea afirmării și manifestării depline a personalității umane, caracteristici ce stau la baza unei societăți dinamice, civilizate și moderne. Cele care pot învinge vechea mentalitate, perfidia, rutina, șabloanele de orice tip, mediocritatea. La care s-ar mai putea adăuga și răceala față de nou, de inedit și intoleranță la greșeală, care împing personalitățile spre conformism. Toată această operă de edificare a unei societăți noi trebuie să genereze o profundă redeșteptare a oamenilor înzestrați cu spirit și genialitate, o explozie a personalităților. Acum, și pentru totdeauna….

Romulus Dan Busnea