Lumea internetului, o lume în marea ei parte una virtuală, părăsită de sentimente și trăiri normale, reale, umane, dar care, la prima confruntare se consideră ca fiind una identică personalității noastre, cea pe care suntem convinși că o înfățișăm cu nonșalanță, poate cu încredere și speranță, semenilor noștri… Și poate că așa și este…
Însă, apropiindu-ne tot mai mult de aspectul palpabil stărilor pe care le oferim spre a fi digerate, consumate la unison de toți cei care postează pe așa-zisele căi de comunicare precum facebook, twiter etc, constatăm în majoritatea cazurilor, că ceea ce așteptăm de la cei cu care încercăm să legăm o punte de comunicare, se dovedește a fi una virtuală, falsă, chiar desuetă dacă avem în vedere adevărul pe care îl caută omenirea de veacuri…
Având și eu o pagină de facebook, pe care am inițializat-o pentru oarece experimentări întru ale comunicării, ce să văd? Doar postări fără noimă (unele preluate din presa cotidiană, de parcă nu suntem sătui de știri, paraștiri și bârfe), vulgarități, prezentări de nuduri și provocări infantile. Unora le-am răspuns ca atare, altora le-am dat un reper spre cele bune, bașca am încercat și legarea de prietenii, unele de durată, chiar dacă o astfel de atitudine pare lipsită de sens și de scopuri generate de binele comun…
Mai mult, când am încercat reveniri, revederi, s-au mai interpus anumite persoane (poate la comanda celor care nu se mai doreau abordate, întrucât deveniseră între timp persoane influente, bine propășite în arealul politicului, prezențe care aproape mai mult ca sigur țin doar de propagandă, demagogie, infatuare și prostituție politică), care încercau să-mi facă observație, să arate cu degețelul (pe care după ce de regulă îl mai bagă și prin alte găurele, îl introduc mai apoi și și prin guriță, ca un deliciu, în lipsa desertului pe care nu-l mai primesc de la masa bogaților), căci vezi Doamne, de ce mă adresez așa ca unui apropiat (ă) și nu ca unui om (,,oamă”), adică nu ,,politically correct”, sintagmă cretinoidă preluată și de către unii politicieni de-ai noștri (pe care eu unul, o văd indiscutabil doar ca o intenție ironică bineavenită climatului politic intern și internațional actual).
Mă întreb oarecum retoric, ce promovează de fapt facebookul, ce inspiră și ce anume stimulează stima de sine, respectul față de ceilalți, prietenia sinceră și durabilă, iubirea?
Căci mulți dintre cei care îl venerează și pierd ore în șir în fața calculatorului, se izolează și devin trăitori într-un spațiu virtual, într-o viață ireală, excepțiile numărându-se pe degete…
P.S. Printre altele, atenție la postări de genul: ,,From Slănic-Moldova, Covasna, România”!!!!!!!!!!!!!!!
Se repetă cam des în ultima vreme! Aveți mare grijă fraților, întrucât acolo unde își bagă dracul coada, n-o mai scoate până nu se alege praful de toate!!!!!!!!!!
