De bună seara… / Priviți întotdeauna, spre zările albastrului ceresc…

bsnVoit sau nevoit, trecem adeseori prin viața asta efemeră, ca un fir de nisip în bătaia vântului, încercând a ne deschide aripile, într-o încercare nebună de a zbura necontenit, întru măreția cerului…

Nu știm cât e hazard, nu știm care este la un moment dat hotarul dintre vis și realitate… Se întâmplă uneori, să găsești o prea frumoasă floare în deșertul gri cotidian și să treci nepăsător pe lângă ea, să nu-i dai atenția cuvenită, căci grijile gheboase, urâtul, meschinul, hainul, te copleșesc, te îndepărtează, te transfigurează…
Persistența nesiguranței și instabilitatea unei vieți pe care o construim după chipul și asemănarea noastră și nu a bunului Dumnezeu, ucid speranțele și ascut simțurile brutale, sălbatice ale omului, astfel încât, întunericul ne pătrunde spiritul, răul începe să triumfe, să persifleze binele, să prospere, să învăluie lumea…

Minciuna, șarlatania, indiferența fața de aproapele – ca exponente ale răului pe de o parte, și adevărul – ca binele suprem, absolut, pe de altă parte, sunt două concepte, stări, atitudini, ce trebuie disecate până a demonstra părțile putrede ale organismului și spiritului uman, ale societății în ansamblul ei. Și de a le vindeca. Acolo unde se mai poate vindeca ceva…
De cele mai multe ori, oamenii ocolesc sau chiar ignoră binele, adevărul, deoarece convingerile morale nu au suficientă vigoare, sau din lașitate, din frică sau comoditate, motive pentru care nu îndrăznesc să iasă în față, să dea piept cu forțele malefice din ce în ce mai triumfătoare. Pentru foarte mulți, atunci când binele îi dezavantajează, îl califică drept rău, fiindcă, de fapt, nu judecă fondul formelor, ci în modul cel mai strict, doar raportul cu interesele personale…

Din păcate, ne lăsăm prea des influențați de răul de lângă noi și din noi, suntem tot mai ispitiți de acesta, devenind pe parcurs complici ai unor fapte ireprobabile, abominabile prin modul nostru de manifestare. Învățăturile creștine, ale părinților, ne învață să fim toleranți, ne ajută să ne înțelegem fără a permite răului să ne stea în cale. Și totuși, bunătatea, pare a fi o pdeapsă, o piedică în calea desăvârșirii noastre…

Astăzi, reverși ceva din bunătatea ta spre alții, așteptând să ți se răspundă cu aceeași monedă, cu aceeași stare de bine, dar constați ușor stupefiat că spre tine se reântorc săgețile otrăvite ale răului, invidiei, nerecunoștinței, falsului percept. Sunt manifestări ce te vor înclinat pe panta răului, a neomeniei, a dezumanizării. A însingurării și izolării, ce produc dezamăgire și o retragere în fortărețele propriilor suflete…

Oamenii aleg și calea răzbunării, această armă murdară, mai cu seamă când binele le-a fost răsplătit cu rău, fapt care îi determină să devină agresivi și intoleranți, cu dorința vădită de a lovi primii, pentru a nu le mai lăsa celorlalți timp ca să-i lovească pe la spate, să-i rănească de moarte…
Adesea facem mai mult rău decât bine, în timp ce răul se extinde vertiginos, pătrunde devorator în esența firii, rezultantă a mizeriei umane în care ne zbatem adesea neputincioși, generată de o viață stearpă, din care lipsesc cu desăvârșire calitățile, însușirile de bază ale condiției umane: bunătatea, iubirea, credința…

Ce putem face? Să încercăm să canalizăm energiile interioare spre binele ce-l putem dărui celor din jur, spre iertarea celor care ne fac rău, să nu provocăm suferințe ce duc la drame inutile și în niciun caz să nu ne clădim fericirea pe seama nefericirii altora…

Expresia suprem umană stă în înțelegerea ce trebuie să persiste între semenii acestui pământ, în dăruirea bunătății noastre, pentru că așa cum spunea Nicolae Iorga, ,,nu dăinuie din noi decât ceea ce am dat altora”.
Și rațiunea existenței noastre trebuie să fie binele aproapelui nostru… Căci scriu acum toate acestea, când am greșit față de cel de lângă mine, cân am uitat să iert, când spumegam de furie, pentru nimic…

Să nu uităm celebrul citat al lui Edmund Burke, care ne atenționează asupra viitorului: ,,Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca cei buni să nu facă nimic”.
Înainte de toate și orice, priviți cu încredere spre zările albastrului ceresc. Doar acolo veți găsi întotdeauna răspusnul mult dorit… Calea, Adevărul, Viața…

Romulus Dan Busnea