Primele spectacole de dans contemporan le-am vazut in facultate, la inceputul anilor 2000, la Odeon. Cred ca nu intelegeam mare lucru dar ceea ce ma atragea era ideea mea ca dansul contemporan e un fel de nesupunere a unor artisti in fata rigorilor clasicului. Faptul ca voiau sa-si exploreze creativitatea si sa se exprime diferit pentru mine era suficient sa-mi cistige atentia. Si mai era in plus senzatia aceea de bine pe care mi-o dadeau energia dar si armonia unui astfel de spectacol.
Astazi, dansul contemporan imi place in primul rind pentru (continuare pe farafiltru.net)
